Ceața..un capitol atât de prezent în viața acestui oraș...O observ..Îi studiez fiecare mișcare greoaie... Se apropie fără vreun sunet ori foșnet de frunze uscate.. se strecoară, umbrită de lăsarea
O privire... Cât de naivă...crezusem că va fi al meu după o simplă privire... Credeam că dacă-mi va citi sufletul în oglindirea ochilor va rămâne pururi alături de mine.. Va fi al meu iar eu voi fi a
Aș vrea să mă sting în valurile mării
Deși am murit demult în cele ale uitării
M-aș pierde ușor printre firele timpului,
Printre unele taine ale universului
Să-mi înec sufletul într-un pahar de
Parfum de flăcări in asfințit
Naiv astru din nou mințit
Somn de pace-ncet coboară
Gând și suflet înfioară.
Liniște... și gânduri zboară
Pe dulce sunet de vioară
Spre-o lume nouă, de
SI