Poezie

Deznadejde

1 min lectură·1 decembrie 2006

Mediu

Aș vrea să mă sting în valurile mării

Deși am murit demult în cele ale uitării

M-aș pierde ușor printre firele timpului,

Printre unele taine ale universului

Să-mi înec sufletul într-un pahar de cristal

Și printre stelele cerului apoi să-l presar.

M-aș arunca în ocean de pe o stâncă

Ca valurile lui sub mine să se frângă,

Să mă scufund adânc, tot mai adânc

Și existența-mi să nu mai pot s-o plâng,

Să dispar în acel uriaș necunoscut

Ca și cum niciodată nu m-aș fi născut.

M-aș transforma poate într-un strop de ploaie,

Ce speră vreo inima de gheață să înmoaie.

Pe obrazul unui necunoscut m-aș scurge

În speranța că la sufletul lui voi ajunge,

Aș cădea apoi pe o petală de floare

De unde m-aș evapora la ale soarelui raze.

Aș vrea să mă sting dintr-o suflare

Precum efemera flacără de lumânare

În urma-mi rămânând ceară și fum,

Fără ca nimeni să-mi fi zis drum bun,

Să fi observat c-am plecat pentru totdeauna

Sau că stelele cerului sunt mai puține cu una.

001.984

Sandra Iulia. “Deznadejde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sandra-iulia/poezie/217874/deznadejde

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.