Poezie
Așteptînd iarna
1 min lectură·
Mediu
Ce dacă vine iarna, iubirea mea nomadă,
ce dacă toamna asta s-a dus, parcă n-a fost.
ninsori la mine-n suflet, de-au început să cadă
e clar că minți, iubito, iar eu te cred. De prost!
Și-am să te iert și astăzi, că mi-e iertarea-n sînge,
și-am să te iert și mîine, știind că vei pleca.
eu, cum spuneam, iubito, doar voi ofta și-oi plînge
în trei sonete șecspir, traduse-n cinstea ta.
Și-ai să mă uiți rebelo, și-ai să mă uiți - cu zile!
cum nopți, precum un fraier, privind în gol, te-aștept.
dar respirînd pe votcă, am să-mi înalț azile
să-mi scriu patalamaua - să mă proclam poet,
și-atunci, așteptînd iarna, iubirea mea nomadă,
să-mi incalzească patul, iubiri o să-mi tot cadă.
(publicata si sub pseudonim G.T.-08.12.2008)
001793
0