Poezie
Labirintul
1 min lectură·
Mediu
De nicaieri si de departe,
Din umbre ascunse,
De dincolo de moarte.
Aud soapte incet, dar spuse
Atat de clar si totusi,
greu patrunse.
O! viata fara de inteles,
Cu felurite chipuri tu, te-mbraci
Nici eu nu stiu ce-i de ales
In labirintu-ti, care-l faci.
As vrea sa fiu dar,
nu sunt vraci.
Sa tamaduiesc pe -acei
Ce, cararea ta au ratacit
Sperante, inimi, idei...
Si totul au zdrobit.
Dar omul... de la inceput a
ales gresit.
Covor fermecat eu, as aseza,
In labirintu-ti nesfarsit.
Calauza-n viata mea,
In lumina captusit...
Si asa sa merg, as vrea,
pana la sfarsit.
002749
0