să trăiți bine

acea durere care apasă atât de mult și care aduce țn același timp o luciditate de care rareori dăm dovadă... asta am văzut în acest poem și asta am simțit atunci când l-am citit...
ai disecat starea respectivă într-un mod atît de simplu încât nu știu dacă s-ar mai putea adăuga ceva la tot ce ai scris... din ceea ce știu despre poezie este că trebuie să fie atât de personală încât oricine să se regăsească în ea...
ai reușit...

din pacate timpul nu prea imi este prieten zilele astea...
cand am vorbit despre fetita ma refeream la eul liric si nu la cel literar... copii ramanem tot timpul in sufletele noastre, dar nu prea vrem sa recunoastem acest lucru si din cauza asta avem multe de pierdut, cel mai important lucru fiind chiar iubirea fiindca ne lipseste simplitatea inimii unui copil... suntem condamnati la iubire dar nu vrem sa acceptam acest lucru si de aceea se ajunge la ceea ce tu exprimi in poemul de mai sus...
p.s. mersi ptr corectie

raul nu-l recunosti decat in fata binelui... scuza-ma ca-ti spun dar esti mult prea dur. Vorbea cineva mai sus drespre iubirea de aproapele si de fiica ta pe care o evoci in poem ca fiind esalonul in fata caruia sunt pusi ceilalti, doar pentru ca ea stie sa rada si sa iubeasca simplu... Nu ai gresit, dar ai uitat ca intr-o oarecare masura si tu faci la fel ca ceilalti fiind plamadit din aceeasi huma... Nu incerc sa salvez extremele, cu toate ca trebuie s-o faca cineva si pe asta, ci incerc sa ne aducem tuturor aminte ceea ce suntem - uramasii lui Adam si ai Evei, cei ce n-au fost in stare sa se multumeasca cu binele,iar noi nu putem face altceva decat sa le urmam exemplul

atât de multa liniste si atat de multa lumina imi aduc aceste versuri incat imi vine nu sa te rog, ci sa te oblig... fotografiaza-ma cand ma-ndragostesc!... poate ma inveti si pe mine cum ai reusit sa surprinzi acea clipa inefabila in care ne indragostim... acea clipa ce pare o eternitate si totusi nici nu ne dam seama cand a trecut...
ma-nchin!

astăzi găsești foarte greu oameni care să exprime în cuvinte simple o atitudine ce ar trebui sa fie normală în fața morții și anume că este doar un prag foarte ușor de trecut dacă ții cont de faptul că ceea ce trebuie să faci este doar să iubești...
Al morții rece prag, a-ltrece nu vă temeți
Căci din iubire sunteți și în iubire mergeți...