Poezie
Cu ochii minții
1 min lectură·
Mediu
Am întrebat-o pe soru-mea cum mai e parcul
nu înțelegeam de ce mi-a răspuns că via și porumbul sunt tot acolo; și atât
Odaia, camera noastră de sărbătoare
a mai rămas în picioare
mi-a zis că în bătătură nu mai cad boambele coapte
că duzii nu mai sunt mâncați de capre
ehee! de unde capre?
Tarzan, cîinele, e dus pe bicicletă departe.
Doar mărul i se pare cum c-ar mai fi acolo și un păr cu pere ciorăști
când s-a uitat peste umărul gardului de ciment parcă.
Mai știi când venea tataia pe bicicletă de la ruși
și cum mai alergam înaintea lui
să vedem dacă ne-a adus ceva bun?
sau ce magiun făcea mamaia după ce noi toate cinci
scoteam sâmburii de prună?
E hai, și tu...
Tărăbuzanul e acum din termopan
Iar ghizdurile fântânii nu mai există
Pe prispă nu mai stă pisica să-și lingă blana
Nici Lili cheala nu mai aleargă pe poiană
râzând cu gâștele moarte pe burtă
Nici coșciugele cu toate pregătite din timp
ce vă așteptau trupurile în cămara de vară
Nu le-am mai regăsit la locurile lor.
Le-am regăsit sub o lumânare aprinsă.
În Teleorman.
002.356
0