toamna e deghizată.
mă-nvârt în apusuri.
niciun răsărit la orizont.
respir.
aerul minte prin mine.
nu mă mai simt,
vântu-mi închide ochii.
semaforu-i galben.
accelerez să prind fericirea.
țip. nimeni nu aude,
doar inima ce pompează sunete
în creier.
creierul inundă
ființa care a rămas din mine.
ființa se diminuează;
se urcă pe roua libertină
și zboară.
în trei minute ajunge
Opt ore prin disputele nocturne.
Opt ore prin doina mea matinală.
O viață în pantofi roșii,
Ce mă poartă peste tălpile
Pietonilor stângaci.
O secundă-n elixir.
Alchimistul mă răsfață.
Fire
Azi pleacă ultimul vapor către vest
Și-mi intră nisip în ochi de durere
Și se sparge retina luminată de ceaiul rece
Băut la ultima cină împreuna.
Mă-ntreb dacă știi,
Dar bagajul tău e gol.
Tot
Azi mi-am pus cămașa albastră
Să mă asortez cu cerul, doar e seara de canastă.
Nu, nu a mea...
Eu o privesc în vis și încerc să nu adorm
Căci știu că la sfârșit aerul îmi va fi scor.
Iarăși
Dimineața se traduce căsuța cu surprize,
Când tu bagi sufletul în prize
Și electrocutezi orice gând dulce...
Pe deasupra, mai pui câteva cuburi de gheață,
Căci altfel nu mai era aceeași
RE