Confesiunile cămășii albastre

1 min lectură·25 august 2009

Mediu

Azi mi-am pus cămașa albastră

Să mă asortez cu cerul, doar e seara de canastă.

Nu, nu a mea...

Eu o privesc în vis și încerc să nu adorm

Căci știu că la sfârșit aerul îmi va fi scor.

Iarăși mi-a căzut pământul de pe casă...

îmi fac maine timp și-l pun la loc,

Doar asta fac oamenii de vârsta a treia,

Reclădesc ce pot din viața rămasă.

Frunzele de toamnă timpurie dăruiesc cafelei mele

Un gust aparte, departe de sfârșit,

Iar soarele îmi încălzește surcelele

Și eu...eu aștept din minut în minut...

011.753

Despre aceasta lucrare

Autor: Rusu Eliana
Tip: Poezie
Cuvinte: 93
Citire: 1 min
Versuri: 13
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Rusu Eliana. “Confesiunile cămășii albastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rusu-eliana/poezie/13903352/confesiunile-camasii-albastre

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FA florian abel✓25 aug. 2009

Întâmplător fac parte dintre acei oameni care înțeleg perfect această poezie. Dar nu pricep, dacă înțelegi atât de ușor aceste lucruri, cum de nu acorzi importanța necesară formei perfecte? Doar e clar că te pricepi.
Sau ți-e teamă că vei fi acuzată de desuetudine? Crede-mă, nu e cazul.

Eu zic să încerci. Succes. FA