Poezie
amintirea
1 min lectură·
Mediu
cadânele timpului
împletesc secunde minunate
care se scurg cu repeziciunea
unui fulger în derivă.
lacrimi uscate pe obrazul pur
al unei fecioare înșelate
suspină-n delir
durerea trecută-n pânzele tăcerii.
un germene din ce a fost revine,
neaua acoperă prezentul inert
din care sufletul fuge.
a fost o clipă,un veac
când iubirea era o credință dulce,
dar seva dragostei
s-a scurs lent printre pietre.
iar amintirea ta ....
s-a lăsat alungată- pe mâine!
002565
0