Ruslan Rusu

N-o să explic la nimeni Și nu știu dacă pot, Te-am cunoscut în fuga, Mi-ai devenit un tot. Am împărțit mai multe Îmbrățișări și vise Doar ca rămîn aprinse Cu romanițe și culise. Un ultim

Ne potrivim a măsura duzine de speranțe Pe pieptul schingiuit și ars de gloanțe, Miros de glorie in țipete avane ostaș Ridica-n slăvi pustiul ostenit oraș. Ne potrivim a crede multe ce

Mai cred, mai cred în viitor, Prezent, în dragoste și dor. Sunt sincer străveziu și liber, Setos, hain satul de singur. Adie cu stropi și cad în glie, Mai e speranță și-i aproape

M-am pierdut in zi cu soare, Nu mai vreau nici cer nici mare, Puținul mi l-au crezut prea mult Și mi l-au făcut mărunt. Tot ce fac de buna voie Îmi primesc ca de nevoie. Lăsați-mă in legea

Mai revenim adesea unde începuse tot, Sa retrăim plăcerea lipsită de efort. A început povestea cu rom și muzicuțe Ca sa gustam amarul ce ascundea un dulce. Un început nebun lipsit buna

Realitate crudă, Cutremură, îngheață, udă, Aprinde foc si face scrum Din tot ce-i nimerește-n drum. O primim a moto , Presupunând a fi agnostic tot. Privesc ce mă privește, În rest mă

În contrast e mintea cu frumosul Și dacă te adăpi apoi pe rând, Cu-al doilea odihnește trupul Fără de primul o sa râzi plângând. Ambele pot și emană forță, fresh Pe când doar una-i pentru

Mai vino toamnă, semănă-mi fiori, Gravează-mi geam-ul în lalele și bujori. Da-mi seara lingă soba cu cărbune, Sa te ascult din nou ca-n zile bune. S-a stins, e iarba și izvor, Lăcașul sfânt în

Un negru siniliu, Și-un cald de vară, Au scânteiat a viu Pentru a cita oara. Din chipul tău, Și basmul fără nume, Am ticluit un zeu Și l-am numit minune. De la poteca vieții Þi-aș

La toate florile din lume, Le-as spune \"tu\" apoi pe nume. Fără tine-s prea puține Doar cu ele as fi un nimeni. Îmi amintesc a seri cu întâlniri Ce acum mai aburesc în amintiri. Cu vocea ta

Cu ochii obosiți, închiși Minat de nostalgie, Zîmbăreț revezi pe toți În zale și magie. Ești plin asemeni lunei Plăpînde în amurg, Ce-și spulberă căldură Cu nedreptăți la rug. Inspiri

E durere care curmă, Și ce trece fără urmă. Pofta de-a lăsa povara De sfărâmă mințișoara. Suna dens și zgomotos, Tremura in miez de os, Somn amână și goneste, Oare asta e firește? De ce

Cristina: Fugi! Fugi de vorba mea, băiete! C-a ei șoaptă mucalita Ce-ți mîngâie ardent urechea Încolți-va-n-veci subita! Fugi de ochii mei, barbate! De vei sta oprit cu fata Te vei

Motive mici în ale toamnei dans, Se dau in scrânciob fredonând refrene. Împrospătați cu vânt și soare ars Culegem iar un an, o nouă altă vreme. Vântul spulberă și mina frunze In rutina

Mă văd doar în ochii Puțin străvezii Ce-mi sunt ... Prea străini și pustii. Suflare de vânt, Lacrimi de rouă, Cunună de brad, Nimic pentru \"nouă\". E limpede ... invers, Și soare nu

Ades cobor pe ulicoara strâmtă Și mă opresc unde vioara cântă, Răscruce de istorii și povesti Cu năzdravani și lupi domnești. Joc de instincte năvălesc în goana De toate așezate se

Sunt eu, copil de dumnezeu, Am crescut urât si rău. M-o făcut mama cu limbă Ce nu-mi tace nici o drâmbă. Nu fac nimic daca nu vreau De fapt nimic și dacă vreau. Așa un pic am niște

De-o moneda-i în tăcere vremea, Sunet stins și veșnic rece, În destin se îneacă lenea Și-o speranță dintr-a zecea. Cap în cap un șir de pietre, Salbă, zid, mărgele, case, Doamne, leli,

Nu are rost să schimbi Ce-i dulce și cu ghimpi Pe alt ceva și tot cu ghimpi Doar numai ca să schimbi. Plăcere, exact nimic era Și asta deja-i alt ceva. Rod de scrise și nescrise Osândit și

Împărțeam timpuri colorate, Și le dorim la toți sa aibă parte. Aveam comun un soare, viitor, Visam un vis și ne topeam de dor. Acuma coloram de-o parte, Căci ne-am urat cândva strigând de

Trăim în spațiu dirijat de legi, Ce-i pocnit de minți puțin prea întregi. Dreptatea costă în scenarii cu dovezi, Scrise gata contra câtorva foițe verzi. De sărăcie și vecinii sunt

Misterul conspirației Trasează forme din tangențe, Acoperit cu nori de pulberi aurii Ascund un tempo de inimi vii. Subiect model de cinematograf Și asimetric cheii unui

Libertatea mi-am câștigat în închisoare, De cinci ori la șase ani în ziua grațierii. Mi-a citit cândva in palma o țigancă Ca o sa mor bătrân de glonț și viată seacă. Apoi am dispărut in Europa