Poezie
Vino de vii
1 min lectură·
Mediu
Cu ochii obosiți, închiși
Minat de nostalgie,
Zîmbăreț revezi pe toți
În zale și magie.
Ești plin asemeni lunei
Plăpînde în amurg,
Ce-și spulberă căldură
Cu nedreptăți la rug.
Inspiri adînc pe saturate
Cu vînt de primăvară,
Și te căiești pentru păcate
Pînă n-ai ajuns la moară.
Învață-mă sa tac ca tine
Și neclintit cu pleoape grele
Surîde, zi-mi \"deja e mîine\"
Și rătăcește-ma din nou cu rele.
001276
0