Lege universală sau balcanică?

E, cowboy, așa mai merge!

Aș dori să expun în cîteva cuvinte o opinie critică privind catrenul postat de
domnul Ioan Ruse. Dumnealui a dorit să speculeze semantic legătura dintre
noțiunea de \"revoluție\" ca fenomen planetar și sinonimul ce desemnează o mișcarea socială, și cele două versuri de concluzie exprimă fără greș intenția
ideaa autorului. Însă cele două versuri ce pregătesc poanta au fost alese
doar pentru rimele necesare, neavând legătură cu concluzia catrenului.E adevărat că \"adevărul nu se mai amână\" dar nu înțelegem de ce amânarea împiedică ieșirea la iveală \"ca uleiul\"? Primele două versuri sunt, ceea ce
tartorii bătrîni din epigramă numesc \"umplutură\". Din păcate, mulți catreniști experimentați recurg uneori la această formulă, care scade vizibil calitatea unei epigrame. Esențialul e să evităm pe cît osibil aceste formule de creație. Și ca să exemplific pe cât posibil afirmația de mai înaonte scriu o replică la tema colegului:

Se impune-aici o deslușire
Care s-ar înscrie la cîrteli:
Revoluția noastră fu \"rotire\"
Ce-a favorizat doar învîrteli.

Și eu am scris primele două versuri oarecum de umplutură dar am încercat să le dau o înlănțuire logică cu cele ce exprimă poanta. Să nu fie cu supărare dacă încercăm pe Agonia și activitate tipică de cenaclu.

Mulțumesc domnule Iurașcu pentru ajutor! Cine nu are un \"Tataia\" să-l cumpere iar cine îl are, să-l păstreze și să-l asculte.Așa îmi imaginez și eu \"Agonia\", ca pe un cenaclu. Acum e mai bine? (Nu am fost mai prompt cu răspunsul, pentru ca am probleme cu net-ul.
Cu stimă,
Ion

De ce adevărul se amână
Și mulți nu vor să-l scoată la iveală
Despre revoluția română
Ce pentru unii-a fost... o învârteală?