Râsu\' - plânsu\'

Noi plângem când guvernul, iară,

Nu-i prezic a lui soroc,
Că n-am fost și nu-s proroc,
Dar, convins că se va duce,
Eu de aia îi pun cruce...

Noi râdem dar guvernul, iară,
Dintr-o pornire cinică,
Ne minte ca e bine-n țară,
Când ea e-n moarte clinică.
(Ion Ruse)

Ioane, nu respecți ritmul în versul 2. Pt. a te lămuri, voi despărți în silabe și ca să nu las loc unei confuzii voi folosi în locul liniuței tale de unire, liniuța de jos.. Astfel \"dintr-o\" devine \"dintr_o\":
Noi rấ-dem dár gu-vér-nul, ía-ră,
Dín-tr_o por-ní-re cí-ni-cắ,
(Ion Ruse)

La \"dintr-o\" accentul e pe i.

Iată și o epigramă răspuns:

În timp ce eșuezi
În versuri ce se frâng,
Ne spui că te distrezi...
Dar cititorii plâng.
(E.S.)

Mi-ai scris și te citez: \"Dă domnule cu epigrame să vedem și noi ce mare valoare ai.\"
Ți-am mai dat una. Și îți voi mai da.
E.S.

Așa da! Corectă observația și fără cinism și exces de superioritate. Remediez problema ritmului. Bună și epigrama.

\"Când ea e-n moarte clinică.\"
(Ion Ruse)
Pentru o epigramă ai nevoie de o poantă. \"Moarte clinică\" nu te prea face să râzi.
Avantajul epigramei este că va mai interesa pe cineva și peste câțiva ani. Pamfletul nu.
(E.S.)

\"Așa da! Corectă observația și fără cinism și exces de superioritate. Remediez problema ritmului. Bună și epigrama.\"
(Ion Ruse)

Nu confunda cinismul cu ironia. Ironia e o formă de umor. Nu uita că suntem spadasini. Trebuie să urmăm o regulă: catrenele să fie elegante așa cum este scrima.
Cât despre excesul de superioritate, eu te-am privit ca pe un partener. Tu m-ai numit \"Călinescu\" și ai început să-mi vorbești cu dv. Alte reacții le trec cu vederea.
Dar să revenim la oile noastre.

Replică:

În răspunsul paraclinic
Zici în loc de \"civic\"...\"cinic\":
E.S.
(E.S.)

Doamne, cat e de-aranjata
Scumpa Romanie,
Ca de-o mai privesti odata
Poti sa juri ca-i vie!

Nedumerire:

Fă te rog puțin lumină,
Este vie, sau grădină?
(E.S.)

Doamne, cat e de-aranjata
Scumpa Romanie,
Ca de-o mai privesti odata
Poti sa juri ca-i vie!
S. Olariu

Românii-s un popor cuminte,
Privesc pe după porți,
Așa, cu-n soi de lehaminte,
De juri că-s niște morți.