Cand ploaia

Când ploaia cade pe pământ Și udă totu-n cale, Aș vrea să-mi șteargă și din gând Dulceața guriței tale! Ea mă îmbată de dorință în fiecare seară Și nu mă lasă să trăiesc... Aș vrea ca luna să răsară, Iar eu din nou să te iubesc! Dar cum poate să răsară luna Prin sutele de nori de ploaie, Ce-ntunecă cu picuri zarea, Cufundând lumea-n uitare? Iar când ploaia se oprește Și stelele s-aprind pe cer, Lumina din ochi s-ofilește Căci eu nu mai pot să sper!