Poezie

Oare de ce...?

2 min lectură·13 ianuarie 2007

Mediu

Oare de ce din înaltul sublim

Din lumile-ascunse de ochiul meu mic,

Acel ce-a creat și ochiul și lumea

S-a coborât într-un staul, smerit?

Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată

Și face ce vrea,

În noaptea aceea luminată de îngeri

A renunțat pe de-antregul la ea?

Oare de ce în imensa clepsidră

În care cu toții suntem boabe ce curg

Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul

A venit printre noi să-și găsească amurg?

De ce?

Oare de ce mă întreb eu acuma

Și caut în traistă răspuns potrivit

Orice-ntrebare își poartă însemnul

Oare de ce? De ce a venit?

Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș...

- Îmi răsare acum imagine-n minte –

Acel ce se cheamă pe drept minunat

Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ

A stârnit gelozia și-a înfuriat

Oștenii, și regii, și-a lor oseminte.

Un han i-a fost locul din care respins

Sub abur de boi, prin muget și paie

Din primele clipe El viața și-a’ntins