Poezie
Fântânile
1 min lectură·
Mediu
Fântânile Sunt Leagăne
În Frunzele Dansânde Și Vânturi
Și Toamnă;
Oceanele Toate Își Aduc Aminte Pe Unde Au Crescut
Plajele Lumii...
Copiii Aceluiași Lut.
Oile Orientului Și Robii Fiilor Răsăriți Din Patriarhi
Se Ceartă Și Astăzi Când Sapă Fântâni
La Care Să Vină Fetele De Domni,
Să Scoată Dragostea Cu Gălețile Lor.
Dragostea E-N Fântâni
Fântânile Gropi
Gropile În Noi
Acoperite De Niște Locuitori Răi
Răsărind Din Pământ Ca Grâul Din Ploi.
Fântânile Sunt Mormintele Golului
Amintirea Pământului Purtat Pe Umărul Lopeților
Soarele Ce Arde Pe Dinlăuntru
Nădejdea Din Pieptul Băieților
Răsărită În Frunze La Capătul Uscat
Și Murdar De Noroi Al Lopeților.
Izvoare Murdare Din Lutul Pereților.
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ruben Bucoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ruben Bucoiu. “Fântânile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruben-bucoiu/poezie/1741969/fantanileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.