Am obosit...
Cuvinte nerostite imi ineaca sufletul,
Lacrimile asteapta la fiecare orificiu
O clipa de neatentie
O clipa doar, sa patrunda
In mine.
Imi este atata de frica...
Dintre toate
Câmpuri cultivate cu argilă de lună,
Cimitire rătăcite în aburi,
lumini tremurânde
și suflete prizoniere pe viață.
iubiri amăgite-n suspine,
urechi ce aud doar în șoaptă
ochi ce nu văd
și
Șantier de titluri,
sunt eu,
Șantier ... unde nu poți intra
Decât cu echipament de protecție
Căci nu poți să știi
Când, din greșeala
O hidoasa proiecție
A gândului meu
Te va
