Poezie
Am obosit
1 min lectură·
Mediu
Am obosit...
Cuvinte nerostite imi ineaca sufletul,
Lacrimile asteapta la fiecare orificiu
O clipa de neatentie
O clipa doar, sa patrunda
In mine.
Imi este atata de frica...
Dintre toate mortile,
Aceasta este cea mai infioratoare:
Sa mori inecat
Sa mori usor
In tine.
Am obosit
Sa imi tin respiratia
Sa-mi strang ochii
Sa strangulez cuvintele
In mine.
O ureche am reusit
Cumva,
Sa o astup.
De cealalta ma tin cu ambele maini.
Cu genunchii stansi cu disperare la piept
Astept
Sa se sfarseasca potopul.
Mai intai lacrimile mi-au inpresurat glesmele.
Pret de cateva vieti
I-am urmarit inaintarea:
La genunchi...
La piept...
La gura...
La ochi...
La...tot...
Inot intr-o mare de lacrimi.
O mare perfida de lacrimi
Ma inpresoara
Cu mangaieri amagitoare...
Asteapta... eu astept...
Cu genunchii stransi la piept...
Am obosit
Sa inot
Intr-o mare de lacrimi.
Ultima gura de aer s-a terminat de mult
plamanii urlau dupa aer
Timp...
Mai imi trebuie timp...
\"am eu...o gramada...\"
...dar nu eu am vorbit
Mintea mi-a
Black-aut
Amnezie totala.
002366
0