roxana steblea

Cum ar fi să bei o bere cu moartea? Uite așa. Tu să stai la bar cumințel, să te gîndești la ale tale, la toate nebuniile ăi problemele inexistente pe care ți-le creezi ca un om normal care

prin fumul vieții rătăcit alunecând pe străzile pusti sprijinit în patru labe cufundat în mișcările melcului târziu uitând de gropile sfrijite trepidând peste liniștea

aruncata in mare-n volburata ma lupt cu valuri sparte ma leg de stanci faramitate ma scufund in apa clara ies la suprafata nervosa sa gust din aerul acid mai iau o gura de apa si iar alunec

Cu un cadavru Camera as imparti De as sti ca odata Tu in el ai salasuit Strapunsa de mireasma iubirii Nesimtita m-as lasa Spre tot ce-i crud si mizerabil As pasi cu inima deschisa Nu m-as

In tepii fini te-ai infasurat Si rochie ghimpoasa tu ti-ai crosetat Iar corbul cel batran La masa te-a asezat Te-ai hranit cu margaritare Si i-ai amintit Cum era sa fie omorat De

Intr-o cascada tipatoare Te-ai imbaiat in puritate Tematoare cu fata spre trecut Mergand incrucisat Spre viitorul sumbru te-ai indreptat Si nu esti tu cea care Soarele o

In tinsa peste mii de cioburi Te lasi in lumea viselor Adormi imbratisata-n sange Sperand o viata in intuneric Ai asteptat mereu Ca luna sa uite sa se mai ridice Uimita i-ai privit

aruncata in mare-n volburata ma lupt cu valuri sparte ma leg de stanci faramitate ma scufund in apa clara ies la suprafata nervosa sa gust din aerul acid mai iau o gura de apa si iar alunec