Poezie
Pe margine
1 min lectură·
Mediu
Mi-am aruncat sufletul
În poala unei țigănci ghicitoare.
Destinul șerpuia în cuvintele ei.
Din ghiocul murdar
Ziua mea de mîine
Nu vroia să iasă.
Mi-a azvîrlit banii în focul
Cu care-și încălzea fustele
Multe, colorate ca o zi de bîlci.
Nici pomana dată la săraci
N-a vrut să îmi țină loc
De pensie pentru eternitatea în care
Mă pierdeam văzînd cum
Ochii țigăncii lăcrimează a durere.
Soarta imi ascundea sa știu
Că nimeni nu mai vroia sa afle de mine,
În lumea asta grăbită,
În care moartea e un fapt divers
Aruncat între patru linii paralele.
Am privit ghiocul în față.
Cuvintele țigăncii se învolburau în fum.
Frunzele toamnei pălmuiau pămîntul uscat.
Nimic din ceea ce ți-e scris nu rămîne netrăit.
Și-am încălecat pe destin.
002.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana Lungu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Lungu. “Pe margine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-lungu/poezie/156250/pe-margineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.