sincer... nu imi pasa ... ca sunt prizionera camerei in care stau, ca cei patru pereti ma cuprind in bratele lor. Am ajuns in stadiul in care larimile nu vor spala decat covorul, care si el e amagit
Era mut si surd
vorbea prin albastrul ochiului stang
si auzea prin razele primite in ochiul drept.
Era mut si surd de inima
dar nu si orb de sentiment.
Era mut si surd
dar nu singur in
ne dam seama ca de cele mai multe ori aruncam gandurile pe o foaie de hartie unde totul pare un joc al cuvintelor... sau poate ne ascundem... Sa fie cuvintele haina sentimentului real? Patam albul
si stau...
si ma inchin la stele
si tremur...
privirea mea trece de ele
ma urmaresti mereu...
prezent in vis, in viata
prezent si-n izul care ma ingheata.
si dau sa fug
dar razele
Este noapte... mă gândesc la visul ce poate il voi avea...un miros de soc ma ameteste...adorm...
suntem doar noi... el- mă dezmiardă din priviri... și in mână ține cuprins un crin alb, frumos...
Singura,
pe cararile tristetii,
pe taramul vietii.
Ajung intr-un loc,
rupt de viata, sinistru,
cruci peste tot,
pamantul e putred de foc.
E locul unde ei se odihnesc,
Ei, cei fara de
RI