Mediu
Gândeam că iubirea-i un vis infinit
Utopia la care tânjește un suflet
Pierdut și gemând la rang de biet muritor
În care viața tornă-ndoieli și muguri de dorință
Iubirea-i acum ceva pământesc, e zebra șoselei pe care-ai călcat
E vântul ce poartă cuvintele tale
Pamântul ce ține umbra-ți
E orice mă duce cu gândul la tine
002172
0