Lacom

Mi-ai dat să beau din sufletu-ți cald Și-acum nu mă satur, nu pot, nu vreau să mă satur Curge prin vene sângele pe care-l pompează privirea ta în mine Mă scald în gânduri necurate și mă spăl cu trăirile pe care le-ai înfipt în inima mea Dacă vine noaptea, imaginara-ți prezență mă ia pe sus și mă plimbă prin patul posedării Iar dimineața mă ștergi cu zâmbetul liniștii și mă trezești șuierând vorbe de duh știute doar de noi Galopezi prin mintea mea fără să te oprești Ești trenul care nu are gară, ești pasărea care își caută cuibul,ești călătorul spre infinitul nostru, ești nisipul care nu poate fi măturat de mare, ești valul care urcă pe culmile munților cu creste incredibil și paradoxal de abisale.