Roxana-Adina Stroilescu

pe sub umbrele se nasc copii răsuciți în prejudecată pe balcoane pe final pe dor ciudate răstălmăciri și întoarceri ale timpului, tac timpul merge pe jos pune geană pe geană împrăștie

scriu că-s eu telurică apatică roșie nu apatică nu armonică pixul stiloul da creioanele ajută fețele grăbite pitesc starea în benzile astea desenate afumate ce nu merg cu trenul ce nu

spune-mi că nu-i ridicol să aștept cursuri de zi, ca o gestație când toate rătăcirile se îngrămădesc într-un aer bârfit cu episoade ieftine și pantaloni dungați am greșit trebuia să scriu

cartierele viselor cu gust de cafea poartă tricouri albe și rapid rapid se traversează în calendarul răsucit pe geamuri fără noimă ne-am despărți când latră câinii în tandem cu citatele furate

nici măcar trucurile durerile nu se mai sfătuiesc nu se trag de faianțe covoarele sunt scumpe arta trebuie s-o părăsești să o agăți printre cuiele din mansardă în amurg prind gust toate

stai stai stai vise aprinse transparență de uși vorbite cu vrăjitori mâncând înghețată la cornet oamenii cer să fie fericiți să umble-n echipă, să se cațere prin munți să bată din

ia-ți răspunsurile din băltoacele astea ruginite cărări moarte mă interesează fericirile indicatoarele perdelele nu-mi zugrăvi trăsături mă-nghit în sânge, în sâni, pe coapse ești atât

voia întâmplării se lasă astupată fire de nisip curbează medalioanele cine poartă azi Camee să tacă are altă limbă picioarele refuzate se scade din impozit antichitatea zâmbet rătăcit

am o poftă nebună să îngenunchez să adun toate rugile și toate căderile călcările într-un ecran, ramă ceva ca o poză nelimitate aduceri amintește-mi picioarele drepte, vise pe jos

ce-am avut de pregătit pentru azi pe final de oră în principal te iubesc delicat și sigur ridică paharul se usucă soarele în cabinete cardiologia nu mai dă referate pe încredere în

nu aștepta pâine caldă moale cu smântână și dulceață apari în pontaj la litera S punct mai jos tristețea e deghizată în copii cu mame blânde vopseaua albă udă noaptea, udă umbra, un

pe când eram mireasa moartă se găseau nopți în orașe nevăzute oamenii îmi atingeau smeriți tivul și călcâiele mai ales călcâiele pentru că nu transpirau realitatea se traduce în fiecare

râdeam din orice cu siguranță făceam balet umflând coregrafii în timpul liber visam despre umbrele nisipuri fine, foșnitoare rămâne întotdeauna cineva în poză cu expresia

la asfințit stau frumos numai ficțiuni ca o amintire mai puțin obișnuită la spate încep să trăiesc în semne schimbând personaje descărcate de intimitate plăcerea mea e o formă de

pentru tine e simplu de tot să nu mă atrofiezi vorbe frumoase, strânse în pachete nimeni până la toate fructele astea răsfirate încerc să fac adresă pentru aprobarea scenelor din

așa cum văd eu de deasupra mă rog nu-i o strălucire ne lasă liberi suntem extravaganți luminile astea roșii da se pleacă la urmă am insctrucțiuni de folosire a marginilor a pulpelor al

nu vreau să merg la serviciu o să te sun să vorbim să-mi zici că ți-e totuna dacă mănânci în palat sau pe stradă când alții te roagă să le cânți la subsol porți viață rotundă, învățată din

ține-l în drum nu-l mai atinge așa, cheamă o definiție să-ți manifeste gloria fii vedetă pentru oamenii tăi ei te-au băut ei te-au cerut mai sus și acum îți vor pune perna sub

la prima vedere orașul avea înfățișare bolnavă copacii mult prea discreți, a biografie scrisă în grabă stăteam în pat primeam condoleanțe spre invidia zeilor de câte ori nu mori

am început să-mi pierd libertatea considerată bună de oamenii fără glas din orice memorie ștearsă în toate palierele nu mai sunt adevăruri separate se sprijină pe fețe, pe ochi, în

aș putea să-ți agăț niște nasturi de pleoape aș încerca până și apa să nu-ți clocotească din dor toate puterile rujurile armatele de prieteni imaginari urma scapă un zâmbet și profită

din burta mamei am primit două flori simple pe una am reușit s-o pun la pământul ei cealaltă, firavă a zburat știu ce aștept să cadă odată vocea fără nici un secret să te trag mai

toate prăpăditele astea de vorbe se ard a apărut un model (miniatură, miniatură) de stăvilire a placentelor de răsfățare a gusturilor parcă mai dulce modificat așa fericită te întreb

aripile astea înlăcrimate au nevoie să le spună cineva că pot atinge următoarele secunde și-ar aproba deocamdată singurul neajuns aplauze fără fluturi încep cu altfel