Am obosit de-atâta fericire...
Sunt gata să mă-nec într-o privire
Ce vine să-mi răpească steaua vieții
Luând cu ea și chinul libertății!
E greu de înțeles de ce-ar fii bine
Să îți întuneci
Te-am visat sirenă...
Pluteai atât de lin în apa-nvolburată
Și eu cu maxime sforțări
Pluteam alaturi...
Te-ai aruncat atât de simplu
Și ai plutit atât de lin...
Aș vrea picioarele-mi de
Mă văd pășind pe umbra mea
Și sufletul prea gol e de durerea
Ce trebuia să fie undeva
Trăind acolo și hrănind părerea.
Vie simțirea mea este naivă
Și-așteaptă-ntotdeauna-o perspectivă
Ceva
Merg iarași în picioarele goale
Pe mărăcinii sentimentelor tale
Și-ascult mereu chemarea suferinței
Ce mă îmbracă în haina umilinței.
Ești altfel azi, ești mult îmbătrânit,
Un suflet mort ce
