Poezie
Despre o paiața
1 min lectură·
Mediu
Merg iarași în picioarele goale
Pe mărăcinii sentimentelor tale
Și-ascult mereu chemarea suferinței
Ce mă îmbracă în haina umilinței.
Ești altfel azi, ești mult îmbătrânit,
Un suflet mort ce bântuie prin lume,
Un neuron pierdut în lupta de pe ața
Pe care-ncerci să mergi, tu, veșnică paiață.
Crezând că știi să zbori te-arunci în mare
Și-apoi înmărmurit ceri îndurare
Atunci când valuri te îndepărtează
De ceea ce credeai că-n veci durează.
Privești în urmă și din nou scâncești
Că nu ești astăzi cum credeai că ești
Și-ncerci să prinzi din aer o nălucă
Ce mult deasupra ta încet se urcă.
Deplâng a ta prostească neștiință
Și rea te las să treci în neființă.
De poți să-nveți a inota vreodata
Mergi sănătos pe-o sârmă dezlegată!
001.502
0