Jurnale

Deja am încetat să mai caut o cale de evadare. Lumea e un cerc imens de vorbe stinse, lipsite de înțeles, uitate de semnificații, pierdute în contexte făra importanță. Totuși, îmi plac cuvintele.

Nu m-am rătăcit doar eu. Te-ai rătăcit și tu , și el, și ea, toți cei care mai suntem aici în clipa asta. În lumea noastră mică, noi - oamenii prezentului, obișnuiți să trecem în grabă peste

Îndoială…un pas acoperit de vânt…fiecare vorbă, alt gust…gustul brumei ascunzând întunericul. Te îndepartezi judecând acum ultima frunză căzută. Taci pentru o clipă și timpul te ascultă.