Rosu Elena

Pai este o interiorizare, acolo(in poezie) fug(ma ascund intre coastele.mi lucioase)de dragoste, luna o vroiam pentru a reitera momentele in care imi imbraca privirea. Ai vazut bine interiorizarea, restul, ai judecat gresit.

Ma fascineaza modul in care faci asocierile , creezi, astfel, niste cadre bine definite, poezia ta se simte, se aude si se vede.
\"trupul tău e un bolovan pe care îl rostogolesc
peste tăcere\" - o sa tin minte asta, este foarte expresiva.
Toate cele bune,
Elena

Ii vei mai deschide Minervei?
Finalul este foarte interesant, usor abrupt, dar hotarat, ca o intelegere tacita intre scriitor si cititor.
\"Seara a sunat la ușă Minerva. Am băut un pahar cu apă dintr-o cană ciobită și mi-am tras plapuma peste cap. Nu i-am deschis. Prima dată.\" - frumos e cum ai impreunat trecutul \"glorios\" cu prezentul asumat.

Ai creat niște imagini tare interesante, \"de sub pat se ridică dâra de sânge a somnului\" mi se pare plina de profunzime.
Ai durere multă in poezia ta, dar după ce \"re-capitulezi\" apare si antidotul, sau măcar sugestia unui antidot.
Zi frumoasă,
Elena

Interesant inceput ai! Doar ca derivatele de la verbul \"a privi\" nu contenesc in prima strofa, ai cam abuzat si e deranjant , se pierde ideea (\"privesc in alte lucruri... care privesc...). La fel si cu fundul. Ideea e interesanta, dar se strica din cauza acestor mici amanunte care distrag atentia in mod repetat.
In speranta ca esti perseverent, mult succes!
Zi buna sa ai!

Păi și semne de punctuație, cratima de la \"mai\"(m-ai), literele mâncate...cui le lași?
În speranța că ești perseverentă, mult succes!