Proză
Zilele mele cu Minerva
4 min lectură·
Mediu
M-am gândit mult să scriu despre Minerva. Și-am amânat poate din stânjeneală, dacă nu din pudoare. Aveam 21 de ani și singura mea experiență sexuală era masturbarea. Nu-mi mai amintesc cert cum am întâlnit-o și am intrat în vorbă, s-a întâmplat oricum la spital, unde eram internat. Þin minte ca prime cadre că eram amândoi în sala de gipsare, pe jos, pe o saltea, goi și cu lumina stinsă. Am aranjat cu un prieten asistent. Vedeam lichiorul din pahare de la felinarul de pe stradă, o spălătură rubinie și foarte dulce.
- Să nu vină cineva, zise.
- Nu sunt operații în seara asta și ușile sunt închise.
- Dacă află cineva o să fie scandal, Mariuse, bărbatu` mio nu știu ce ne-ar face.
Minerva era operatoare chimistă la o fabrică de celuloză și hârtie, avea doi copii și zece ani peste mine. Îi plăcea să se joace cu degetele în părul negru de pe pieptul meu, m-a despărțit impetuos de timiditate. Avea rețineri doar să nu facă multă gălăgie la orgasm, cînd nu eram în siguranță, și ar fi avut chef întotdeauna, se vedea după cum își mușca buzele când era deasupra mea, și pe ale mele altădată. Cu greu îți puteai da seama că era țigancă.
N-a spus-o decât mai târziu, dar am simțit-o din prima zi, în sala de gipsare, că se rotunjea în ea ca un balon satisfacția că era prima femeie cu care m-am culcat.
A plecat mai încolo la un sanatoriu pentru cei cu depresii. M-am dus s-o vizitez și ne-am luat o cameră la hotel pentru o sâmbătă și duminică. Am intrat în camera de unde n-aveam să ieșim o secundă după ce ne-am luat de mâncat și de băut. Salamuri, conserve, pui la rotisor și altele, și șampanie, și vin, și lichior. Pe atunci nu beam tării. Mi-a arătat cu degetul inelar unde să-i pun gura pe sex, să nu-i uit anusul pe care-l atingeam cu vârful nasului, și-mi introducea cu grijă și mie un deget în anus, și-mi tot săruta sexul, îl săruta, și-mi spunea patetic s-o fut în ambele locuri “până cade tencuiala”. Dacă tencuiala n-a căzut până am predat camera, sexul meu a devenit dureros și mic și Minerva și-a pus o batistă îmbibată în apă între picioare. Nu ne-am spălat decât luni dimineața, așa a vrut ea, și-i simțeam mirosul sexului pe mustață și pe barbă. Minerva parcă s-a înălțat, fața i s-a destins, parcă era mai dreaptă, parcă era alta.
- Și cu soțul tău faci toate acestea?
- Cu tine fac ce vreau, mi-a replicat, nerăspunzându-mi de fapt. Când zic să-mi mănânci sânii, mi-i mănânci!
În Deania, am fost cu Minerva pe malul apei, în pădure, în hale părăsite ori în construcție. Ca să le “inaugurăm”, era vorba ei. Îi simțeam sexul pe buze cu nisip, cu bucăți de frunze sau printre bare de fier și saci de ciment. Luni întregi mi-aș fi tras sexul ei pe față ca pe o cagulă. Pe ascuns. Încercam să trecem neobservați, nu mergeam împreună pe stradă, unde mă stingherea. Minerva mă alinta, îmi cumpăra chiloți ca să-i port doi într-o săptămână, și-mi măsura penisul cu un metru de croitorie cînd era voioasă, și trăgea încet de el, și-l săruta ca să crească și mai mare, obișnuia să zică. Vroia să nu-mi schimb chiloții între întâlniri.
Încet-încet începea să mă neliniștească dacă nu e tot așa cu soțul, că se pătrunde de mirosurile lui și apoi vine la mine. Ca nu cumva să sărut urma sexului lui. Minerva nu nega că se culcă cu soțul, evita subiectul cu o fluturare agasată a mâinii, ceea ce mă enerva, și i-o spuneam.
Și într-o zi am cunoscut-o pe Maria. Avea 30 de ani și o fiică de doi ani. Am dezbrăcat-o și am gustat-o, și m-a gustat, și ne-am umplut zilele unul în altul, și i-am cumpărat flori, Minervei nu-i luasem, și-am realizat că e ceva în neregulă, mă întâlneam la trei zile și cu Minerva încă. Nu eram îndrăgostit nici de una, dar țineam la ambele. Și ambele erau la fel de decomplexate, Maria cu sexul ca și apa de robinet, Minerva ca bitterul fără lămâie.
Într-o după-amiază, Maria mi-a făcut observație că am chiloții murdari. A aruncat-o ca și cum ar fi ridicat mingea la fileu. Am privit petele de pe ei și m-a cuprins rușinea. Crunt. Mă uitam la ceas. Ridicol, în chiloți și cu ceasul “Pobeda” la mână, iar Maria și-a aranjat hainele pe un scaun. Ciorapii, sutienul și chiloții- jos; împăturite, deasupra- fusta turcoaz și bluza cu dantelă. Seara a sunat la ușă Minerva. Am băut un pahar cu apă dintr-o cană ciobită și mi-am tras plapuma peste cap. Nu i-am deschis. Prima dată.
063.908
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alexandru petria
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 787
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
alexandru petria. “Zilele mele cu Minerva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-petria/proza/1833622/zilele-mele-cu-minervaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Multumesc ca-ti place...
0
Ii vei mai deschide Minervei?
Finalul este foarte interesant, usor abrupt, dar hotarat, ca o intelegere tacita intre scriitor si cititor.
\"Seara a sunat la ușă Minerva. Am băut un pahar cu apă dintr-o cană ciobită și mi-am tras plapuma peste cap. Nu i-am deschis. Prima dată.\" - frumos e cum ai impreunat trecutul \"glorios\" cu prezentul asumat.
Finalul este foarte interesant, usor abrupt, dar hotarat, ca o intelegere tacita intre scriitor si cititor.
\"Seara a sunat la ușă Minerva. Am băut un pahar cu apă dintr-o cană ciobită și mi-am tras plapuma peste cap. Nu i-am deschis. Prima dată.\" - frumos e cum ai impreunat trecutul \"glorios\" cu prezentul asumat.
0
scrii superb.asta traiesc eu acum cu cea care mi-a adus fericirea.am citit si recitit acest text.scrie un roman.ai ce.esti bun.scrii cam in stilul meu.salut.felicitari.
0
Nu pot sa spun ca nu-mi fac placere aprecierile tale.
0
Poate o sa iasa un roman, cine stie...
0

începând de astăzi textele tale nu mai au nevoie de aprobare editorială
de ce nu i-ai deschis minervei?