ești atât de frumoasă
cum alergi despletită
printre degete
ca un plâns de copil
secunda furișează
în mine neliniști
în podul palmei
zace
trăsura din aripi de lăcustă
îndes toamna în pantofii prea largi
nu ai timp să mă vezi
alergând prin pădure
în urma mea latră
cățelul pământului
cad
și privesc.
cu triluri încete se despart de cuib
RC