Poezie

Apocalipsa

1 min lectură·3 octombrie 2018

Mediu

Mii de șoapte șuieră ritmat, în întuneric,

Care mai de care; și mai mult, înțepător.

În chin se învăluie peisajul cel freneric,

Încremenit ascult șuieratul cutremurător.

Plânge fericirea pierdută-n obscuritate,

Sufocată-n aerul care-i deja prea umed.

I-au înecat lacrimile pe toți și pe toate,

Se pierde orice urmă de esență și de suflet.

De la atâtea învârtiri, am amețit în ceas...

M-am rotit tot alergând pe mii de cercuri;

Un minut nu m-am oprit, nu m-am retras,

Și niciodată nu voi renunța, cât voi trăi.

M-am plimbat pe curenții speranței reci,

Și i-am strâns norii îmbătători în brațe...

Dar când am ajuns la capătul lumii-ntregi,

Totul murise, rămânând doar condoleanțe.

Aș da oricât din ce-a rămas pentru-o ultimă șansă,

Pentru o ocazie de-a îndrepta tot răul săvârșit.

Aș vrea să știu că a mai rămas destul în față,

Să nu fiu nevoit să spun că: "Am ajuns la sfârșit..."

00830

Rosca George. “Apocalipsa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosca-george/poezie/14132114/apocalipsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.