Poezie
Odă Faustică
2 min lectură·
Mediu
Tatăl nostru, care ești în ceruri,
De negăsit, ascuns prin nouri,
Te reneg! Cu regret în suflet;
Credința-mi părăsesc și plec!
M-ai abandonat de-atâtea ori,
Lăsându-mă în chinul unui orb,
Care singur și-a căutat calea
Rătăcind în întuneric, toată viața.
M-am săturat de ipocrizia Ta
Și de minciuna din speranța,
Pe care ne-o dai nouă astăzi;
Pleacă acum cu mântuirea toată!
Umbră pedepsită de falsul divin,
Intră în lumină să putem vorbi!
Nu știu dacă-ți mai aduci aminte,
Dar te-asigur că ne-am întâlnit.
M-ai căutat încă din copilărie
Când ai vrut să te joci cu mine.
Apoi în vis mi-ai spus, încet,
Că-n iad e numele meu pe cer.
Cel mai groaznic m-ai speriat,
Atunci când împodobeai bradul.
Deși mama dormea-n camera ei,
Tu încă ai decis să-i iei chipul.
De ce atâtea scenete? Întreb,
Nu mai bine negociem direct?
Am suferit mult și acum cedez;
Adu-mi contractul să ți-l semnez!
M-am săturat să urmez regulile
Unui joc fără recompense.
Poți să-mi faci de-acum ce vrei,
Dar oferă-mi ce mi se cuvine!
Îți dau sângele, pân’ acum irosit
Și supunerea mea la schimb!
Ajută-mă ca pe cei de dinainte,
Care au vrut faimă și fericire!
Mă urmăreai în permanență,
Eu judecam lucrurile-n aparență...
Acum vino! Dacă tot te chem...
Altfel te fac pe tine să semnezi!
Nu contează care este cel vânat,
Ci doar că măcar unul ofertează,
Chiar dacă-n schimbul a ceea ce vreau,
Trebuie să beau, din sângele tău, otravă!
Oferă-mi fericire până la sfârșit
Și când aproape c-am murit,
Te las s-o arzi pe toată în chin,
Măcar s-o văd și eu cât am trăit....
Vreau să-ți simt acum tortura,
S-aștept recompensa pe măsură!
Nu mai am nevoie de un suflet gol,
Þi-l dau ție, pentr-o parte din al tău!
Mă declar pierdut în flăcări!
Trădat fiind, de mii de ori...
Peste foc să-mi fie sânge-n valuri!
Cum mi-au curs lacrimile-n râuri...
Tatăl vostru, care este-n ceruri,
De negăsit, ascuns prin nouri,
V-a dovedit că este nepăsător,
În timp ce e înlocuit de Diavol!
00788
0