Calendarul de perete arăta fără resentimente scurgerea reală a timpului, prima duminică a lunii noiembrie. Deși era răcoare afară a ieșit în ținuta de casă pe balconul apartamentului. Situat la
Împlinise de curând 84 de ani. A trăit greu, a trecut prin anii de război și de foamete, a supraviețuit colectivizării și acelor ani de început de comunism dar și celor de pe urmă la fel de
Moștenirea
Cetatea! De fapt este doar o ruină, o îngrămădire de pietre, ce cândva au fost șlefuite și potrivite fiecare la locul lor de tot felul de oameni. Așa o știu și părinții mei și probabil
Timpul
Bip… bip… bip…
Nu e ceasul. Cred că e noapte, să fie ora 1 sau 2? E negură totală, nu pot deschide ochii sau îi am deschiși și nu mai văd, oi fi orbit. Bip…bip…bip… Infect ceas, uneori
Stăteam crispat pe marginea șanțului uriaș, forțele de ordine mă împinseseră în afara perimetrului marcat pentru a încurca cât mai puțin activitățile celor
Sfârșit de toamnă
Ședea pe scaunul greu montat lângă geam. Era din lemn masiv, iar ca format un pic mai înalt decât unul confecționat în mod obișnuit. Locul era bine
