Poezie
Iubirea epigramistă conțopistă
-pamflețel-
1 min lectură·
Mediu
Iubirea-și caută-n grădină
un loc bun de rădăcină,
își ochește suprafața
și-și îndreaptă spre ea, viața.
Își face, rîzînd, mustața.
Nu are-n gînd o clipă
Ce de semne se-nfiripă
cum arată pasiunea
și cum zburdă-n cer minunea,
doborînd dar’, rațiunea.
E o floare cu tulpină
cată doar o rădăcină
și cînd firele se torc
ochii zilei nu se storc;
anii grei, uitați, se-ntorc?
Se-ntunecă în lumină
și toți blînzii au să vină
să-și arate rădăcina
și dragostea...bat-o vina
ea e toată cu pricina.
E aici, dar nu-i cu tine
e de ieri pitită bine
și-și rîde-n barbă iară
c-a mai păcălit o fiară.
Se crede superioară!
Dragostea, de-acum e chioară... :D
002136
0