Poezie
Privilegiul din ochii lunii
1 min lectură·
Mediu
Nu toată lumina lumii
s-a oprit la geam să vadă
Chipul alb, de spaimă-al lunii
Care ninge-n dor, să cadă
Pe obrazul nopții, gânduri
Peste tâmpla zilei rânduri
De nu ai, pe drum, răgazul
Să te-apleci, să plângi necazul...
Te-ntorci, iată, bun și blând
Într-o lume - ziuă-noapte -
Și vezi luna coborând
Ale vieții tandre șoapte.
Plimbi de mâna suspinândă
Hărăzeala din uimire
Dai să ștergi o stea plăpândă
Care-ți cade din privire!
Îmi atingi cu răsuflarea
Trecătoarele-mi senzații,
Acum simt și cum răcoarea
Ar aduce-n mâini levații!...
Nu mai caut cu inelul
Să prind laț în jurul tău
Am găsit acum tunelul
Șarpelui la gâtul meu...
Dar e raza lunii-n cuget
Mă străpunge de mă doare
Aud noaptea ca un muget
Vie, caută un soare!
013.500
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rosca Constantina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Rosca Constantina. “Privilegiul din ochii lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosca-constantina/poezie/120711/privilegiul-din-ochii-luniiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de palate suspendate;
Cum te tangui a tacere
si a dor de libertate.
Dorul tau nespus la nimeni,
Doar hartia alba-l stie;
Iara mana-ti prinsa-n laturi
ti-e de pana ce la scrie.
Ti-am scris acest comentariu in metrul poeziei tale pentru a nu rupe ritmul atat de suaf al stihurilor tale. Felicitari, mi-a placut. Am sa mai vin pe la tine ! Mihai.