Ospiciu, Jurnal (3) –gloria mundi-

„Dragă Jurnalule, Te rog mult să foșnești ceva mai... mult mai încet, că de-aia m-apucai să-ți scriu, că... stai că te-ntorc spre el... uite, vezi? Tu vezi mă’, că Axente, respiră? Mă tot chiorăsc la el de nu-ș’ câte minuturi... și nimic. Măi Jurnalul, măi... doar nu l-or tar... trar... trac...na, t-r-a-t-a-t ăștia cu „exitus”? Știi tu, medicamentu’ ăla de-i atârnă eticheta pe perdea după ce-i duce pe ăia aproape vindecații, la Casa de Vacanță și Plăceri Veșnice a Foștilor Tratați acum Vindecați ai Ospiciului? Ãla, măi care are ca defect secundiar că ăia nu mai respiră deloc, o vreme, până vine limuzina Casei de Vacanță și Plăceri Veșnice a Foștilor Tratați acum Vindecați ai Ospiciului, după ei.” ...pfui, aoleu, Axente... crăpați-ar pijamaua, băăăă ce pute... „n-a exitusat ăsta, Jurnalule”... băăă Axente-ți spusei mă să nu te-ndopi și cu iahnia lu’Anastaz. Bre, ce puți... „Na, bine că măcar nu l-au trrratat cu exitus... da’ ce pute... Acu’ mă trezii de tot. Cât e ceasul? O, nuuu... unu ș-un sfert?” Ce zici? Cine? Nu, bre, nu eu, Axente se-mpuți... Auzi Anastaz...stai mă acuma că numa’ te-ntreb... și nu mai zbiera ca prostu’ că vine sora Nscârba cu lavaju’ fundal. Fi atent mă, dacă lu’ Axente-i dau ăștia exitus, că uite se tot vindecă tot mai bine, de când cu pârlitu’ la tâmpile, nu prea vorbește da-i curg balele, clipește mai rar, mănâncă bine de tot... și d-astea, ce facem mă cu... alleeaa... știi tu! Cum mă’ cu ce alea, cu... stai că mă dau mai aproape... cu ma-și-nu-țe-le lui Axente? Păi cum unde le ține? Sub picioru’ patului sub piatra aia lată și pătrată. Da, mă’ acolo-n gaura aia de săpă două săptâmâni la ea. Păi nu mai ții minte că n-a mers trei săptămâni la veceu, tot mâncând prafu’? Că zicea că așa citi el demult la unu’... Morte-n Scripto, sau ce. Să le lăsăm acolo? Și raliu’? Cum facem mă cu raliu? Auzi? Bă’ Anastaze..., băăăă.... Da, dormi cu pernă-ta... „Aci-s, Jurnalule... da’... uuuăăăă... ce facem nene cu mașinuțele... și cu raliu’ pă d-alea mov? Mi-e somn, tare... uuuăăăă...na... ne gândim mai mâine, cu sau fără proasta aia de Anastaz. Te scriu... mmmâine.... da? Mă duc să-l învelesc pe Axente, că-l trage curentu’ și face vigor morți-s, răceala aia nasoală cu pete vinete. Vinete măi de nu le mai spală nimeni Jurnalule, nimeni.”