Despre autor
RMRomulus Câmpan Maramureșanu
@romulus-campan-maramuresanu
1 urmăritori
Biografie Romulus Câmpan-Maramureșanu
Portofoliu școlar, liceal (12 ani), apoi profesional (parțial), universitar, academic (13 ani):
1. Școala Gen. Nr. 6, Baia Mare
2. Liceul Ind. Electrotehnic nr. 4, tr. I, Baia Mare
3. Liceul Sanitar, cls. Aparatură Medicală, tr. II, Cluj-Napoca
4. Brigada de elită Grăniceri, Curs Sanitar Infirmieri, 6 luni, Iași – Calificat Infirmier de Batalion, repartizat la Batalionul de Grăniceri Satu Mare, lăsat la vatră cu OZ Serviciu Mil. cu Distincție – Invitat/propus pentru Academia de Cadre Militare Medicale (neacceptată din motive de integritate personală)
5. Facultatea de Teologie Baptistă, cls. Misiologie, 1,5 ani, Budapesta, HU
6. Universitatea Emanuel, cls. Teologie Bap. Pastorală, II la V, cu Teza ”Creaționismul Științific”, oponent Decanul Univ. de Teologie Ortodoxă din București, nt. 10, Licențiat în Teologie, LTh (Hons); Oradea
7. Universitatea Oradea, Dep. De Perf. a Cadrelor Didactice, 1 an în paralel cu anul V de la UEO, Cert. De Predare în Școlile de Stat și Private, CertEd; Oradea
8. Guvernul Rep. Ungare, Examen de Validare a Predării Limbii Engleze, grad A1 (maxim); Békéscsaba, HU
9. General Teaching Council England, transfer de Credite și Titulatura de profesor/teacher; UK
10. Facultatea Juhász Gyula, Angol Tanár Képző (Pregătire Profesori de Lb. Engleză), 1 an; Szeged, HU
11. University of Chicago, IL, Medical School of Psychiatry, cursul Religion, Spirituality & Mental Health, 1 an online, CertEd; SUA
12. Consulatul Statului Israel, Institutul Yad Vashem, Studii în Holocaust, 1 an, CertEd; Budapesta, HU
13. Universitatea Aurel Vlaicu, Curs de Perf. Cadre Didactice, curs Psihopedagogie Specială, 1 an, CertEd; Arad
14. Universitatea Staffordshire, Faculty/School of Health and Social Care, specializare Sănătate Mintală în Sistemul Penal, Asistent/Asociate Practitioner, 2 ani, FdScience MH – Forensic; UK
15. Universitatea Sheffield-Hallam, Facultatea de Psihologie, Studii în Autism și Sindromul Asperger, CertEd; Sheffield, UK
Am ales fără nici o intenție de pompă, scrierea acestui portofoliu, doar pentru a clarifica efortul intelectual care stă la baza etosului literar al scriitorului RC-M, contestat cu mult prea multă ușurință de puterile zilei.
Scriu Poezie de la vârsta de 12 ani, pășind după un deceniu în labirintul muzicii folk, devenind Artist Liber Profesionist cat A - solist vocal (compozitor) muzică ușoară, urmând o perioadă extrem de intensă ca actor la Casa Sindicatelor din Baia Mare, iar apoi Regizor, Scenarist, Interpret și Actor la Casa Tineretului Baia Mare, până la ultima mea apariție ca invitat oficial, cu un recital de poezie (proprie) pe scena Sălii Polivalente din Baia Mare în Decembrie 1989, în Primul Concert Liber al Artiștilor băimăreni.
-Premiat în perioada 1977-1989 cu numeroase premii majore la nenumărate concursuri Naționale, cu Recitaluri Dramatice de scenarii din volumul Epica Magna al eternului Nichita (sub bagheta sufletească a lui Augustin Botiș, iar mai apoi în scenariu și regie proprii), Poezii proprii, Muzică Folk (muzică și texte proprii) și Teatru (sub îndrumarea Maestrului băimărean Cornel Mititelu), atât în cadrul continuu al Festivalului Național Cântarea României, cât și la Festivalurile de la Baia Mare, Bistrița Năsăud, Țara Moților - Avram Iancu, Mediaș, Sighișoara, Târgu-Jiu, Oradea, Arad, Turnu Severin și altele pierdute în memorie.
Timpurile s-au schimbat însă, devenind dator pentru claritate, cu o succint memoir.
M-am născut în urmă cu doar ceva mai mult de șase decenii astăzi, în Maramureșul băimărean al Transilvaniei, fără să-mi fi cerut cineva opinia, într-o duminecă tristă de Mai a anilor ’60, întâi prunc al unei femei care de-abia împlinise în aceeași lună 18 ani, și al un tată căruia i-am dedicat acum câțiva ani, poemul ”Tați orci”.
Tempus fugit.
La 8 noiembrie 2012, în singurătatea sumbră de „asistent personal” 24/7 al unui (binevoitor de altfel) cetățean britanic nevoit să trăiască urmările catastrofale ale unui accident vascular cerebral, scriam în lacrimi, în poemul „Țării mele...”:
„[…] Să nu te mai văd niciodată.
Măcar până-n ziua când culcați pe eșafodul istoriei,
te-oi mai ruga să mă mai ierți, încă o dată...” (fragment).
Pentru a complica intențiile unor eventuali „judecători de fotoliu”, fiți reamintiți că după ruperea în iunie 1990, din reale motive politice (statut de refugiat politic), de Țară, și stabilirea până în 2010 în Ungaria celeilalte jumătății(?) a unei triste moșteniri genetice, a trebuit să-mi sfâșii din nou puțina piele crescută pe noile rădăcini, rupându-mă și de familia primită între timp, pentru ca pâinea cea de toate zilele câștigată din munca unui profesor titular de liceu, de asemenea pedagog și traducător/translator guvernamental, să nu ajungă numai pe „mai toate” zilele.
Da, pruncii mei și mama lor, au început a mânca și trăi mai bine, eu însă, cu căprioara lui Labiș încă zvâcnind înlăuntru de câte ori ridicam lingura, mâncam plângând.
Aș fi putut să-mi fac această poezie a unei nenorocite iubiri de țară și neam, inexistentă; am decis însă să-mi târâi rușinea impusă, în speranța veșnică a acestei poem, frântură de frământare a unor vremuri vitrege.
Se pare însă, că după mai bine de două decenii, și după publicarea sub pseudonimul (Rev.) Romulus C. Kulik-Draco, a două ediții ale primului meu volum de poezie în limba engleză, „Defiant Hopelessness”, apoi a volumelor ”Upside-down, Abandoned Heartstrings” și ”Stains of Bleeding Mould”, din „confortul” puțin al unui cărucior de invalizi, scriu Țării plaiurilor mele, cerând cea de-a „încă o dată” iertare, după ce furtuni literare spirituale și sufletești, mi-au deschis din nou inima și gândul, cuvântului, versului românesc.
Închei cu un poem al luminarului artistic care mi-a devenit în poate cel mai tulbur val al vieții mele, părinte și maestru literar, căruia veșnicia nu-mi va fi de ajuns să-i mulțumesc rădăcinile-mi de om de litere și artă, Domnului Profesor Griguță Augustin Botiș, hodinească-se-n pacea poeziei, în pământul Maramureșului pe care s-a zbătut până-n ultimul ceas, să ni-l lase mai bun:
”Amintirea nu uită
Tu poți fi trădat
amintirea nu,
tu dormi, tu uiți, tu mori,
amintirea nu uită, nu moare,
amintirea cântă
și cântecul bate la uși...
Nepăsarea poate răbda,
cântecul însă veghează -
Augustin Botiș”
Palmares literar în limba Română, recent, sper deschis:
-Activ (cu întreruperi triste) pe Agonia RO din 2005 (fiind însă, în acest moment de Mai 2025, al zilei mele de naștere în care scriu, prezent doar în propria-mi pagină în urma unor arbitrare decizii). Sper să pot corecta acest pasaj, cât de curând*.
*Corectură: Cu sinceră părere de rău, această corectură nu cuprinde ce-aș fi sperat. AD Vineri 13 (ce coincidență...) Iunie, 2025, mă retrag de pe Agonia RO (și EN). Motivele pot fi însumate în https://www.poezie.ro/index.php/article/14190296/Despre_expulzarea_dlui_RC-M,_care_nu_ne_va_lipsi, chiar dacă acest ”articol” împreună cu comentariile, nu este decât unul dintre apogeele unei incompatibilități la nivel personal, ale unei singure persoane. Regret sincer, din suflet aceast pas, inevitabil însă pentru menținerea decenței umane, personale. Sper să pot să revin când literarul va depăși atavicul.
-Editor (deocamdată**) activ pe Agonia EN
*Corectură: Trimis, cu sincer regret, azi 13.06.2025, administratorului Agoniei, emailul de încetare a activității mele editoriale pe EN.
**Corectură: Reluat activitatea editorială pe EN, dintr-un simț de datorie față de contributorii care speră că cineva le va citi și evalua creațiile postate.
-Premiat cu ”Mențiune” la Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil” 2024-2025
Pot fi citit pe:
-https://theoreticalphilosophy.com
-https://www.instagram.com/revromulusckdraco?igsh=MTgxazA3a2J1OTQ2dQ==
și contactat la rev.romulus.c.k-d&outlook.com
Vezi profilul
Poezia " disensiuni" se desfășoară sub forma unui lanț de strofe "celule lirice".
Fiecare celulă e marcată de un dezacord între doua părți intrinseci legate prin semn "÷"
Aici: "
înțepătoare
parfumuri de salvie
domolesc pornirile....
de un violet aprins e
orizontul;
÷
băț clopotele
bisericii de pe dealul Cetății,
Radule!
băț clopotele,
să-alunge norii negrii
îmbibați de frustrări,
neatinși de
loialitate."
am reamintit de moartea tragică a domnitorului Radu de la Afumați , trădat de boieri.
Ideea asta mi-a venit în cap, așa că, am pus-o la tejgea.
Toate cele bune1