Cândva, în copilărie, știam ce vreau, știam unde vreau să ajung, îmi cunoșteam lipsurile… Acum sunt prinsă în mreaja lumii cotidiene în care poate m-am pierdut… Mă caut… Unde sunt? Alerg pe străzi
Cu ochii triști privesc la fericire. Nimic nu mă mai leagă de ea. În ziua de azi, oamenii nu se mai respectă unii pe alții. Toți pretind respect, dar acești “toți” nu respectă pe nimeni. Nu era oare
Am vrut să ating Cerul în dimineața asta, dar m-am lovit de păsări
Am vrut să ating Pământul, dar era doar ciment
Am vrut să ating inima ta, dar erau hainele
Am priceput că mereu e un
Mereu am fost de părere că dacă visezi ești obligat să îți împlinești visurile…Însă a fost un moment în care am decis să las visul la o parte…Când?
Într-un moment al vieții în care l-am cunoscut pe
Mi-e dor de
lespedea albastră
ce-o purtam
în drumul spre neant.
Aș vrea să fiu iarăși
acolo
Să nu mă fi lăsat
înduplecat de el,
de licăritul pământesc.
Acum aș fi fost Zeu,
aș fi avut
Iubesc 2 ochi
și-i iubesc nespus
Ador culoarea,
privirea lor.
Mă doare indiferența lor,
m-atinge grav
sticlețea lor.
Vinovat nu’s decât eu
Cum ar fi fost sa fiu
un Zeu?
Am fost în jurul lumii
Am fost renegata de toți,
înlăturată de peste tot
m-am adăpostit la hoți.
Înșelată de puterea lor
Credeam că pot avea orice
Dar inimi nu puteam
fura.
De câte ori se naște o viață, acolo e și El;
De câte ori se stinge o viață, acolo e și El.
Afară era bine (o zi obișnuită de toamnă). Fum de țigară peste tot (există mult teribilism în ziua
