Ma voi juca cu lacrima din stele
cu-abisul ma voi face frate-ntreg
iar reci fiorii fruntea au sa-mi spele
ca dinspre plus cu minus sa ma leg
Si nu voi trece puntea de suspine
fara
germenii ascunsi ah ce stralucire
sub puzderia de stele din mine-tine
n-a venit nimeni sa rada in hohote
la nasterea semintei timp mort
clownii si-au rarit randurile in asteptarea
unui
ce muguri doamne ce inflorire parca s-a stins lacrima in nestire un pas mai e pana la noapte pana la moarte si pana sa-nvie ce-a fost ce mai e ce va sa mai fie caci noi ne-am rascumparat prin lacrima
nu stiu daca a mai trecut o zi sau doar un ceas
din nemarginirea cu care m-ai ramas
dar daca ar fi sa ma intorc
as face-o-ntr-o zi fara soroc
la marginea sau in inima desertaciunii
mai
