Poezie
tristeți vernale
grupaj liric
3 min lectură·
Mediu
Trece ca o lună rece
Trece ca o umbră, ca o
Brumă rece, ca un zvon,
Ca o urmă ce-ar lăsa-o
Aburii într-un cotlon.
Trece ca o sidefie
Siluetă din neant,
Ca o bură de stafie,
În decorul dezolant.
Trece ca un trist arpegiu
De suspine în eter,
Ca un surd și mut solfegiu,
Ca un vaier stins, stingher.
Trece ca o lună rece
Pe deasupra de oraș,
Înainte să se-nece
Un bătrân sinucigaș.
Trece-ncet cu roți de ceară
Ca fantoma unui tren
Într-o părăsită gară,
Ca-ntr-un cerc închis, peren...
Trece ca o garnizoană
De năluci la pas de front,
Ca o neagură de geană
Sub al morții orizont...
Trece lent în neființă
Lumea toată... Și eu trec...
Ușurare-i sau sentință:
Să exiști după ce plec...?!
Nu ți-am cerut
Nu ți-am cerut și nu îți cer
Să mi te-arăți măcar cum treci,
Ci să mă faci cumva să sper,
Să spui că vii când tocmai pleci...
Nu ți-am cerut să te-ntrupezi.
Și nici îmbrățișări fierbinți,
Ci doar c-ai vrea, să simulezi,
Și să mă minți că nu mă minți...
Nu ți-am cerut nici să exiști
Cum nici dovadă sau vreun semn,
Ci doar discret să mă asiști
Lăsând să cred ce mult însemn.
Nu ți-am cerut să mi-te-arăți
În ochii minții-mi decât rar,
Ci vălul la o parte dă-ți
Sub el un altul ai, știi doar...
Nu ți-am cerut nici un cuvânt
Prin care chipul să-ți trădezi,
Ci fă-mă doar să mă încânt
Sperând că tu măcar mă vezi ...
Nu ți-am cerut nici amintiri
În fapt, în gest și în carnal,
Ci doar prezența în simțiri,
O undă-n suflet și-n mental...
Nu ți-am cerut să te predai
În închisoarea mea de dor,
Ci să te faci că mi te dai
Când tocmai trebuie să mor...
Sunt trist
Sunt trist cum n-am fost de un veac,
Nu doar că plouă straniu,
Nu s-a trezit nici un copac
Și ceru-i ca de staniu...
Sunt trist și devastat și frânt
Cum n-am fost de-un mileniu,
Nu doar că plouă pe pământ
Și ceru-i de seleniu...
Sunt trist, zdrobit, golit, poros
Cum n-am fost de lungi ere,
Nu doar că plouă vânăt, gros,
Și cerul ca de fier e...
Sunt trist, distrus, rebel, lasciv
Cum n-am fost vremi ce nu dor,
Nu doar că plouă maladiv
Și ceru-i ca de fludor....
Sunt trist, confuz, labil, fatal
Cum n-am fost timpuri fluvii...
Nu doar că plouă-atemporal,
Ci că tu, Înger, nu vii...
001.064
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Romeo Tarhon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 408
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 79
- Actualizat
Cum sa citezi
Romeo Tarhon. “tristeți vernale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romeo-tarhon/poezie/14045819/tristeti-vernaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.