Poezie

Înger de lumină

elegie

1 min lectură·28 iunie 2013

Mediu

Cine are văz, să vază,

Cine-auz are, s-auză

Ca pe-un țipăt surd de rază,

Ca pe-un-tunet orb de spuză.

Și simțire cine are

Dincolo de vreo simțire,

Va simți o revărsare

Nefirească-n a sa fire.

Om și plante, animale,

Aer, foc, pământ și ape

Din infernuri ancestrale

Se vor nimici să scape

Când sosi-va ca o boare,

Ca un zvon de abur rece

Prin făptură-n fiecare,

Un fior ce nu va trece.

Când din lumi pe lumi clădite

Peste morți pe morți din groapă

Aripi moi și obosite

Ne vor poposi sub pleoapă.

Când himere efemere

Și ușoare ca de fluturi

Ne vor stinge în tăcere

Cu atingeri de săruturi.

Când, iubito, tu, mireasă

În alb voal de lună plină

Mă vei săruta sfioasă

Ca un înger de lumină.

001.147

Romeo Tarhon. “Înger de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romeo-tarhon/poezie/14032062/inger-de-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.