Poezie
Am sunat în micul Paris
1 min lectură·
Mediu
voi ce sunaţi din micul Paris,
aici berzele-şi caută cuibul pe cer
și maidanezii'și strigă dorul de casă,
certăreți, doi viermi într-un cuib de
copac
îşi vor locul de joacă'ntro cracă
cu obloane deschise în muguri,
dulce casă, în merele coapte, ei cată
alo! micul Paris?
oameni pictaţi cu feţele-n poală
se întorc, cei plecaţi de demult-
am văzut tramvaie goale cum trec
un vultur cu lacrimi oarbe, în gară,
pomană vă faceţi, reavăn pământul,
apa cetăţii o scurge, cișmea ruginită
păcatele-ți spală
doar melcul nu-i singur, își poartă
a lui casă,
adevărat amanet sufletesc,
când licuricii se aprind ca asfaltul
printre atâtea statui decorate
două fiinţe cu greaua povară
din luxul cetății, uitat de o țară
ei, greul urnesc
în oraşul cel mare, din micul Paris
nu mai e loc pentru iarba verde
de acasă,
la graniţa lui, chipuri pictate
în poală sfârșesc,
anii puţini ce-au rămas
din ochii triști, prinși într-o sfoară,
spre gara ce are'o cișmea ruginită,
pornesc,
dar dorul rămâne statuie de ceară.
00772
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roman Liviu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Roman Liviu. “Am sunat în micul Paris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14155085/am-sunat-in-micul-parisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.