Poezie
telefonul
1 min lectură·
Mediu
o noapte ca o voce dulce
dar dăruită de Pantocrator
e telefonul agățat de cruce
pe pleoapa cerului rătăcitor
atunci și mizer și bogat
ori cei de ceară,
durerea și-o declară ireală
dar eu,un biet" Pyrrhon"
flataț de așa un telefon,
am să-i răspund....
mă simt și-s onorat.
curând dispare telefonul,
de dor,penru a mă naște
asemeni unei voci sculptate
pe trup de piatră în zi ori noapte.
001.155
0