Viață

Pentru tine dau binețe dimineții ,când ă soarele pândește frumusețea unei flori

din culoarea ei să-ți făurești zâmbetul zilei

spre încântarea tuturor,a eternului prezent,

existența.

Insinuant plutesc într-o lume de flăcări,

zâmbesc asemeni jarului din bobul facerii

și în agonia nimicului din jur,

mă vindec.

Fără de aripi,spre veșnicie am pus frâie vieții

și-n lupta cu timpul,a celor ce nu mai iubesc

a celor ce nu te mai pot iubi,

trăiesc!

Nu pot să dau culoare aureolei, vară

duhovnicului,sau cui ne spală

o seară.Concesii?Nu!

ceară purificare și ei.....

dimineții pe care încă o mai trăiesc

și mor de flăcările din ei.