Bursa de studii

Bursa de studii Un autocar este oprit într-o parcare. Pasagerii stau grupuri – grupuri. Într-un grup, un student, Viorel, stă de vorbă cu alți patru călători. Viorel : Mă duc în vacanță, acasă. Dorel : Ce vacanță, mă ? Viorel : Păi, eu sunt student, am fost la școală, acum e vacanță și mă duc acasă. Mitică : Păi ce, bă, tu faci școală-n Italia ? Viorel : Da ! Mișu : Bă, da’ ai banu’, nu glumă, păi, dacă-ți permiți să te duci la școală-n străinătate. Viorel : A, nu, n-am bani, am o bursă, ce burse au mai rămas după ăia cu relații, am prins și eu ceva. Dorel : Păi, zi, mă, așa, deci lucrezi la bursă. Gore : D-aia are bani, dă la bursă. Viorel : Nu, nu, nu, n-ați înțeles, eu am o bursă de studii. Mișu : Ce-i aia ? Viorel : Adică, mi-se dau bani să merg la școală. Râd toți. Gore : Hă, hă, hă, asta-i mită. Dorel : Ce, mă, adică-ți dă mită să te duci la școală ? Mișu : Eu nu mă duceam la școală nici dacă-mi da mită . Viorel : Nu e mită, sunt bani pe care-i primești pentru a te putea întreține pe perioada studiilor. Mitică : Ce să întreții ? Viorel : Adică bani să mănânci, să locuiești la cămin. Dorel : Păi, ce, dacă te duci la școală îți dă bani, așa, să mănânci ? Viorel : Da, bursă ! Mitică : Ce chestie ?! Dorel : Și cât îți dă ? Viorel : Patru sute de euro ! Gore(strigă disperat) : Pe oră ? Viorel : Nu, bine-nțeles că nu, pe lună. Mișu(dezamăgit) : Ãăă, ș-o care credeam că-i vreo sfârâială. Viorel : Păi, e bine, poți să trăiești cât ești student. Gore : Bă, ăsta-i și tâmpit. Mișu : E dus rău cu pluta. Dorel : Băi, băiatule, tu ești dus rău, păi, eu fac banii ăștia într-o oră. Viorel : Aaa, sunteți ingineri ! Râd toți. Gore : Nu, bă, tâmpitule, la mangleală ! Viorel : Aaa ! Mișu : Facem, banu’, grupa mare ! Viorel : Da, dar nu se duc mulți la furat. Râd toți. Mitică : Bă, ăsta-i venit cu pluta. Viorel : Da, sunt mai mulți la ... Râd toți. Dorel : Băi băiatule, când am plecat noi, au mai plecat încă douăș de autocare, toate pline cu d-ăștia, oameni serioși, la furat. Viorel : E, dar nu erau toți la furat, poate mai erau și la muncă. Gore : Da, vreo doi ! Mitică : În douăș dă autocare ! Dorel : S-ar putea să fi fost vreo doi studenți, tu și cu încă vreunu’, vreo zece la muncă la negru, restu’, mangleala, face banu’. Viorel : Păi, da, dar vedeți, totuși, s-ar putea să fie vreo doi studenți, eu și s-ar putea să mai fie încă unul. Gore : Băi, cu o floare și doi studenți nu vine toamna, sau cum era aia ?! Viorel : Cu o floare nu se face primăvară. Gore : Așa ! Mișu : Ce-mi vii mie cu bălării d-astea că sunt câțiva la muncă, uite-te la ăia, cu miile, cu milioanele, care-i la furat. Mitică : Băi, vere, tu n-ai văzut ce de vile-i în România ? Viorel : Ba da ! Gore : Păi, din ce bani ? Mișu : O parte e ale politicienulor, care după ce-a furat de-a stins, acu’, luptă împotriva corupției. Dorel : Pă de altă parte, crezi că dacă muncești trei luni la căpșuni îți faci vilă acasă ? Gore : Bă, ăsta-i tâmpit rău, eu credeam că studenții, ăștia, e și iei mai dăștepți. Dorel : Hai, mă, să-l ajutăm. Viorel : Cum să mă ajutați ? Dorel : Te luăm cu noi, fi atent, aici suntem la o benzinărie, intrăm și te-nvățăm să dai cu jula. Viorel : Eu nu ... Gore : Hai, mă, iei sticle de whisky ... Viorel : Dacă ne prinde ? Mitică : Las’ că nu ne prinde, avem experință de ani să zile, nici la alea sofisticate cu camere de vederi nu ne prinde. Viorel : Nu, eu nu vreau ! Mitică : Bă, dacă ăsta-i polițist, d-ăla, acoperitu’. Dorel : Nu e, mă, dacă era, ne lua banii și marfa, o băga la el în portbagaj și pleca cu ea. Gore : Ãsta-i student, hai, mă băiete, cu mine să te-nvăț, luăm amândoi câte o sticlă de whisky, îți arăt eu cum. Viorel : Nu, eu nu vreau, n-am nevoie, mă descurc cu bursa mea. Dorel : Nu vrei, ă, te duci la școală ... las’ că ajungi tu la vorba mea !