Poezie

De mână cu moartea

stăpân pe-un ac și o siringă

1 min lectură·29 iulie 2009

Mediu

Sunt om neputincios cu râul morții,

Doresc să-nving o boală grea a sorții,

Ce-i vicleană și-n sânge mi se scurge,

Mă-nalță, la-nceput și-apoi mă stinge.

Rămân stăpân pe-un ac și o siringă,

Din ce-i frumos, nu văd, nici dacă strigă.

Simțirea și iubirea nu există.

Lacrima mamei, e-o icoană tristă.

Vreau, să scap, voința, nu o mai găsesc,

Vreau, să mai iubesc și văd că nu trăiesc.

Privirea-mi e pierdută în griul mort,

Mă simt tot singur, ca farul unui port,

Lumina bolii, ce o duc cu mine,

Doar pe ceilalți, îi luminează-n bine.

Pe mine, mă transformă-ntr-un exemplu

Cum încă viu, eu fac cu moartea cuplu.

Deși respir, aș vrea, iar, să pot fi viu,

Să mă mai bucur de roșul ruginiu,

Pe-alei de parc să regăsesc speranța,

Și renăscut, voi prețui, iar viața.

002.406

Rodica Plamada. “De mână cu moartea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-plamada/poezie/13899114/de-mana-cu-moartea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.