Rodean Stefan-Cornel

Elena,
Eu am postat mai multe note de studiu, sub titlul \"Învățăm împreună\" și în episodul 10, parcă, am scris și despre licențele poetice. Nu vreau să reiau aici toată teoria, dacă tot este postată separat și sistematizat, dar spun că, din ceea ce am studiat rezultă că la epigramă și la alte poezii cu formă fixă și de mărime relativ mică (rondel, triolet, sonet ș.a.m.d.) nu se acceptă licențe de niciun fel, prozodia trebuie să fie corectă din toate punctele de vedere.
Cornel

Câteva păreri, foarte pe scurt:
- poanta nu este clară, așa cum au arătat și ceilalți;
- ritmul este foarte slab la versurile 2 și 3, deoarece ne obligă să citim \"care\", \"noaptea\" și \"soața\" cu accentul pe a doua silabă, ceea ce nu sună bine;
- rima \"descoperit\" - \"bâlbâit\" este corectă (suficientă, simplă, necesară), nu mi se pare \"facilă\", deoarece \"l-a descoperit\" este verb, iar \"bâlbâit\" este adjectiv; în mod evident ar fi fost facilă dacă aveam două verbe, sau două adjective; problema este că unele adjective se pot forma din verbe, dar sunt adjective, pe când aici avem un verb și un adjectiv.
Dane,
Eu, în materialul invocat de tine am scris:
- rime obținute prin simpla flexiune gramaticală;
- rime obținute prin utilizarea unor sufixe de diminutiv sau augmentativ;
- rime obținute prin terminații cu care unele adjective se formează din verbe.
Tu te gândeai la a treia situație, dar aici este vorba de două adjective (ex. cântător - băutor), iar la Elena este un verb și un adjectiv.
Părerea mea, este o epigramă slabă, atât ca poantă cât și ca prozodie.
Cornel

Am ajuns târziu la aceată pagină, dar deoarece s-a invocat numele meu, îmi spun părerea.
- aproape toate epigramele sunt foarte bune, în opinia mea;
- acolo unde epigramele sunt corect construite din toate punctele de vedere și au poantă indiscutabilă, diferența ar trebui făcută de \"finețurile prozodice\" și de originalitatea poantei;

Acum, câteva aspecte concrete:
- la prima epigramă ritmul, deși este corect, ar putea să fie perfecționat în sensul ca \"nu-s\" să fie accentuat; această negație, dacă este accentuată, pregătește mai bine poanta;
- la a treia epigramă, Florin are foarte mare dreptate; în varianta lui sunt accentuate cuvintele cheie \"știu\" și \"nu-s\", în timp ce în varianta autorului, \"știu\" și \"nu\" sunt neaccentuate;
- epigrama cu centura are o temă (chiar și poantă) cam \"bătătorită\";
- epigrama cu slujbele mi se pare slăbuță, adică folosește un joc de cuvinte, fără prea multe semnificații (pe câtă lume interesează ce calitate au acele slujbe, că se fac de mântuială?);
- ultima problemă: deși toate rimele sunt corecte, ele sunt doar suficiente, necesare, simple, nu se întâlnește nicio rimă bogată la cele 6 epigrame.
Am arătat doar unele chestiuni \"de finețe\", care ar trebui să facă diferența, deoarece, repet, în opinia mea toate epigramele sunt corecte.
Nu am recitit notele afișate de autor, nici comentariile celorlalți, cu excepția celui semnat de Florin (primul).
Cornel

Ioane,
Nu am intervenit până acum, deoarece era prea frumos duelul în care erai angajat.
Dar acum, fără a mai relua temele din duel, o să spun doar că mi-au plăcut mai mult epigramele a doua și a patra.
Felicitări, încă o dată pentru duelul de mai sus!
Cornel

Elena,
Jocurile de cuvinte cu pseudonimele domnilor Bunduri și Vrânceanu par interesante, dar prozodia catrenului este, din nefericire, slabă (ai spus într-un comentariu că aștepți nerăbdătoare pe mai mulți epigramiști să-ți critice producțiile, deci eu îți îndeplinesc rugămintea).
Conform dicționarelor (DOOM pag. 90), \"bitter\" se pronunță cu accentul pe \"i\", deci, nu rimează cu \"cher\", care are accentul pe \"e\"; este ca și cum ai rima \"Venus\" cu \"nu-s\", sau \"ceva\" cu \"Deva\", ceea ce \"nu merge\" chiar deloc (pe lângă faptul că nu este corect, sună și groaznic...).
Apoi, versul al treilea este \"ieșit din ritm\". Celelalte versuri s-ar putea citi în trohaic (cu o mică îngăduință, acceptabilă, la al doilea), dar pentru ca al treilea să fie citit în același tip de ritm, ar trebui să pronunțăm \"Salvarea\" cu accentul pe prima silabă, ceea ce este total nefiresc.
Repet, am dat aceste explicații, la rugămintea ta. Dacă pe viitor nu mai vrei, să spui, altfel voi mai interveni, deoarece în opinia mea, ai spirit de observație, ai inteligență, umor, cultură, experiență de viață, ai dorință, deci ai condiții pentru a progresa în acest domeniu.
Cu prietenie,
Cornel

Răspuns lui Florin Rotaru

Eu n-am zis că-s \"prea bun\" și zău
Că-mi place chiar să fiu \"cu gloata\",
Dar o să vezi că la Buzău,
Rotarule, se-ntoarce roata!

Notă: la Buzău se va desfășura următorul mare concurs de epigramă

Răspuns pentru Atropa Belladona(vecina mea din clasamentul Agonia, dar și de pe podiumul concursului de la București)

Am fost \"apropiați\" la București
Și la concursul de pe Agonia
Deci, ca să cimentăm prietenia
Continuă să scrii făr\' să gândești!

Cu aleasă prietenie pentru ambii,
Cornel Rodean

Ioane, excelent catrenul postat de tine aici, cu foarte mult tâlc! Sper să-l vadă cât mai mulți! Mulțumesc pentru felicitări.
Laurențiu, mulțumesc pentru analiza făcută, ai depus un efort deosebit!
În cele ce urmează, voi folosi timpul avut la dispoziție pentru a arăta ce atuuri cred eu că am avut în momentul trimiterii la concurs a acestor epigrame.
La prima:
- poanta construită pe baza unui paradox, dar și cu exploatarea unui altfel de înțeles al expresiei „a scăpa de suferințe”;
- prozodia fără probleme și în plus, rima bogată „netot – de tot”.
La a doua :
- poanta percutantă, care cade brusc, doar la sfârșitul ultimului vers, practic o dată cu ultimul cuvânt al catrenului;
- poanta bazată pe autoironie, cu situația în care impotentul, normal că nu are de să fie „atent” (în probleme sexuale, evident), dar și pe jocul de cuvinte „poate – impotent”, cu efectul amplificat de dublul înțeles al cuvântului „poate”;
- prozodia foarte bună și, de remarcat, ambele rime sunt bogate.
La a treia:
- am încercat o altfel de epigramă, într-un stil mai puțin întâlnit, cu care să obțin ca efect nu râsul, nici zâmbetul destins, ci doar un surâs compătimitor, duios, față de o situație oarecum dramatică;
- poanta cade brusc, prin ultimul cuvânt al catrenului, exploatând dublul înțeles al cuvântului „colac”, dar și sintagma „colac de salvare”;
- prozodia foarte bună, cu un plus pentru rima bogată „alergătură-căutătură”.
Acum să nu credeți că am vrut să demonstrez că sunt „cu totul excepționale”, „antologice”, am vrut doar să justific de ce am afirmat că sunt mulțumit de ele. În rest... de gustibus!
Aștept în continuare și alte păreri!
Cornel Rodean

Dacă m-am grăbit la comentariul anterior, entuziasmat de faptul că \"mă potrivesc\" la păreri cu Calimero, am uitat să spun că, în afară de completările de mai sus la comentariul său, mai aveam o mică observație: epigramele 1 și 3, pentru care el a scris \"foarte prost\", nu mi se par chiar așa de rele în final, deși argumentele lui că nu sunt chiar foarte bune mi le însușesc.
Dane, succes pe mai departe!
Cornel

Foarte mult mi-a plăcut poanta!
Laurențiu, ar fi interesant să rugăm și pe alții să caute, să se gândească și să ne spună dacă această poantă a mai fost folosită. Poanta este atât de directă și de simplă încât, într-adevăr există tendința de a spune \"Probabil a mai fost folosită\", dar s-ar putea să nu fie așa...
Nelule, dacă mergi luni la ședința cenaclului (la precedenta am auzit că ai avut un mare succes, așa cum eram de fapt sigur) pune, te rog această problemă colegilor clujeni, între care mulți sunt \"adevărate enciclopedii\" de epigrame și de poante folosite de-a lungul timpurilor.
Cornel

Dacă aveți încredere în mine, că nu sunt leneș la scris comentarii și dacă știți că sunt sincer, comentez doar atât:
De acord cu Laurențiu Orășanu, cu mici nuanțe:
La epigrama aceea cu poanta cea mai bună (cu clopoțelul) nu mai era nevoie de liniuțe de dialog, deoarece cuvintele \"Răspuns unanim\", practic anulează dialogul. La aceeași epigramă, primul vers ar fi fost mai bine să aibă accentul pe \"nu-s\", iar versul al treilea nu sună chiat atât de bine în amfibrah, deoarece, interogația ar cere accentul pe \"cin\".
Cornel

Nu Ioan Toderașcu,
Versurile 3 și 4 nu trebuiau să aibă \"exact 8 silabe\". Primele două versuri sunt egale ca măsură, au 9 silabe și rimează între ele, iar versurile 3 și 4 au 10 silabe și rimează între ele. Iar \"teoria\", pe care o știu foarte bine, spune că într-un catren versurile care rimează trebuie să fie egale. Deci, nu spun cî este foarte reușită construcția, dar nici urâtă, este corectă!
Cât privește presupunerea că l-am construit în pripă, ai dreptate, l-am construit pe loc, instantaneu, dar, culmea, după metoda indicată de tine, adică \"după ureche\".
Sper că nu crezi că mai număr silabe când compun o epigramă; numărătoarea o fac \"după\", atunci când trebuie \"să fac teorie\". Iar în silabe se numără măsura de către începători; cei \"cu practică\", vorbesc de \"metrică\", iar metrica se exprimă în \"picioare\"...
Ei, acuma să te văd maestre Diviza! Ca gazdă, va trebui să te pronunți în disputa noastră caramaderească!
Cu aleasă prietenie și cu mulțumiri că \"ridici mingi la fileu\", Ioan Toderașcu,
Cu mulțumiri \"Agoniei\", pentru că am posibilitatea , zilnic, de mai multe ori să mă contrazic, în mod constructiv, cu maestrul Toderașcu,
Cu rugămintea, repetată, lui Ion Diviza de a se exprima \"în chestiune\",
Cu prietenie pentrui toți,
Cornel Rodean
P.S.
Ioan Toderașcu, atunci când într-un comentariu anterior spuneam aproximativ că \"pentru a nu crede cineva că mă preocupă doar teoria, o să fac o demonstrație practică....\" etc.), eu nu băteam apropouri neapărat la tine, că noi ne mai întâlnim și mai discutăm față în față, discutăm și la telefon, erau referiri mai ales la alte persoane cu care nu m-am întâlnit, sau m-am întâlnit o singură dată, sau foarte rar, cu care am mai avut dispute prietenești pe tema \"teoriei\". Un exemplu, este domnul Ion Untaru, care, după ce l-am lăudat foarte mult, încercând să-i arăt că o rimă nu este corectă s-a supărat foarte tare și de aici alte aprecieri negative (doar din partea sa).
Cornel

Lui Ion Diviza, care spune: \"...nu sunt prea mulțumit de epigramele trimise la concurs...Dar așa-i viața concurenților - nu-i întotdeauna paștele!\"

Că n-a fost \"paște\", nu-i rușine,
Fiindcă știu că scrii doar bine,
Dar sunt atâția care scriu doar prost
Și-s la concurs... \"ca martie în post\"!

Cornel

Domnule Sămărghițan,
Când am scris precedentul meu comentariu, nu era afișat comentariul dumneavoastră, de aceea răspund doar acum. Popasul prin pagina mea (pentru prima dată) mă onorează. Cuvintele frumoase spuse de un poet, critic literar, publicist și animator cultural de anvergura dumneavoastră stau la loc de cinste pentru mine alături de aprecierile distinșilor membri ai juriului care au premiat aceste epigrame (Ștefan Cazimir, George Corbu, George Zarafu, Elis Râpeanu).
Ion Diviza,
Mulțumesc de trecere și de aprecieri și nu cred că mai are rost să-ți explic de ce sunt importante pentru mine, deși pot \"despica firul în patru\" și pe tema modelelor pe care ni le alegem, noi epigramiștii, dintre maeștrii genului (iar domnia ta ești un model, atât pentru mine, cât și pentru mulți alții...).
Cu deosebită considerație pentru ambii,
Cornel

Laurențiu,
La versurile 2 și 4 din ultima epigramă nu este nicio rupere de ritm. Probabil te-a derutat faptul că acele versuri se termină cu două cuvinte polisilabice (\"miracole\" și \"obstacole\"). Cuvintele mono și bisilabice pot primi un singur accent, care este principal, dar cuvintele polisilabice pot primi, pe lângă accentul principal și unul sau mai multe accente secundare. Deci, în context, \"miracole\" are accentul principal pe \"a\", iar cel secundar pe \"e\"; la fel \"obstacole\". În concluzie, versul doi se citește firesc \"în PAT, spe-RÂND mi-RA-co-LE\", iar versul al patrulea \"dar, CUR-sa-i... CU ob-STA-co-LE\".
Mulțumesc, încă o dată; pe celelalte teme nu continui dialogul, știu că ești foarte ocupat, iar eu la fel.
Cornel

Ina,
Excelent, excelent, excelent (din 3 puncte de vedere esențiale, pe care nu pot, îmi pare tare rău, să le dezvolt acum), dar...
În opinia mea (s-ar putea să greșescc), Horia Cloșca și Crișan nu au ce căuta în acet text, așa cum nu ar avea ce căuta nici vreun alt \"apropo\" la modul în care au sfârșit tragic alți patrioți care s-au sacrificat pentru apărarea românismului...
Așa-i că nu te-ai supărat?
Cornel

Laurențiu Orășanu,
Pentru început mulțumesc mult pentru analiză.
Câteva comentarii la ce ai scris tu:
1. Nu mi se pare că am \"abuzat de inversiuni\"; și apoi, inversiunile nu trebuie privite ca pe niște licențe, ci ca pe niste figuri de stil, acceptate și chiar recomandate de poetică (le-am tratat și eu în serialul \"Învățăm împreună, episodul 3, parcă). În exemplul tău, dacă spunem \"femeia să mai beau mă roagă\", sună mai poetic decât \"femeia mea mă roagă să mai beau\". Și apoi, pentru a realiza o rimă \"roagă-mârțoagă\", între un verb și un substantiv, care se sprijină pe 4 sunete, între care și un diftong, ar fi meritat chiar și o mică inversiune, puțin nepoetică, deși, repet în varianta mea mie mi se pare că sună foarte bine. Apropo de rime, eu cred că la un concurs contează mult calitatea acestora, nu numai corectitudinea. Lăsând la o parte clasicele exemple de rime facile, se practică și rimele bazate pe un singur sunet, care sunt corecte, dar de evitat (zi-iubi, fi-trăi etc).
2.În legătură cu prozodia de la ultima epigramă:
- metrica are la toate versurile 4 picioare complete, în iambi; la primele 3 versuri se începe cu câte 2 cuvinte monosilabice, construcția fiind de așa manieră încât, la fiecare să se accentueze pe cuvintele cheie: \"vin, pat, cal\"; ambele rime sunt foarte bune, prima \"sar-armăsar\" fiind bogată deoarece mai prinde consoana \"s\", în plus față de necesarul minim, iar a doua, \"miracole-obstacole\" este bazată pe un număr mare de sunete (\"acole\", prinde 3 vocale și 2 consoane).
3. Bineînțeles, că a fost un atu important pentru mine faptul că în toate cele 3 epigrame am prins toate cele 3 elemente. Și mai \"vând\" două poante pentru cei care nu știu: de mare efect este ca dacă se cer câteva epigrame la o temă și câteva la liberă alegere, cele la liberă alegere să fie tot din tema impusă; apoi, demonstrează că este \"meseriaș\" cel care, în situația că se cer epigrame la 2 teme, le construiește astfel încât fiecare să se potrivească la ambele teme, adică, după metoda \"2 în 1\" (într-un catren să se rezolve ambele teme, care inițial au fost stabilite fără legătură una cu alta); dacă vom trăi, pentru a nu crede cineva că mă preocupă doar teoria, o să fac o demonstrație practică, în curând, pornind de la un concurs real, cu epigrame reale, create pentru acel concurs.
Mulțumesc la fel de mult și pentru aprecieri și pentru cârcoteli.
Cornel

Ioane, mulțumesc și, ca să vezi cât de mult de respect, special pentru tine, în premieră pe acest site voi răspunde la o întrebare (la întrebarea ta din P.S.) cu un simplu \"Nu știu\", deși, spuneam odată tot pe aici că nimic nu este chiar simplu și că îmi place să \"fac teorie\" și \"să despic firul în patru\"...
Carmen, bună și asta!
Mulțumesc amândurora!
Cornel

Ioane, poanta epigramei tale mi se pare foarte bună, deși cred că unii, dacă nu citesc atent și titlul (care face parte din epigramă), nu o vor percepe la adevărata valoare.
Carmen, mi-a plăcut foarte mult și epigrama ta.
Felicitări ambilor! Sunt onorat că apar pe aceeași listă cu voi!
De această dată, având timpul foarte limitat, la aceste catrene nu intervin cu replici.
Cornel

Mă bucur în primul rând pentru colectivitatea din Agonia, că la un concurs de o asemenea amploare, care a reunit crema epigramiștilor din țară și din diaspora, din 8 epigramiști premiați, 3 sunt agoniști.
Bineînțeles că și pentru mine mă bucur că, nu-mi poate fi indiferent un premiu hotărât de un juriu din care fac parte personalități ca Ștefan Cazimir, George Corbu, George Zarafu și Elis Râpeanu.
Felicitări tuturor câștigătorilor, tuturor concurenților!
Mulțumesc tuturor prietenilor de mai sus (Laurențiu Ghiță, Carmen Anghelina, Dan Norea, Ion Diviza, Ioan Toderașcu, Laurențiu Orășanu) pentru gandurile bune. O să postez și eu epigramele cu care am participat, cele 3 de la tema impusă grupat, pentru că ele cuprind fiecare toate elementele cerute (calul, vinul și femeia).
Cornel Rodean

Nu, Nelu Gârda, părerea mea este că autorul epigramei a ales ritmul trohaic, uniform la toate versurile. Epigrama se poate citi și în ritmul ales de tine, cu următoarele precizări:
La versurile 2,3,4, începutul fiind cu cuvinte monosilabice, autorul a ales să înceapă cu silabă accentuată.
La primul vers, \"surâzând\" este tratat ca polisilabic, cu două accente, pe prima și pe a treia silabă.
În concluzie, este un ritm trohaic, cu 4 picioare metrice complete la fiecare vers, fără nicio întrerupere (o silabă accentuată, una neaccentuată ș.a.m.d), perfect realizat, în opinia mea.
Cornel