Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
...totuși, ca membru al acestei grupări de pe \"Agonia\", spun și eu:
1. Câteva cuvinte despre epigrama postată:
- tema catrenului de mai sus (aceea a atacului epigramatic asupra unui confrate, minimalizându-i, de dragul poantei epigramatice, meritele) este foarte întâlnită la mulți alți epigramiști, de la clasicii duelurilor până în prezent și, în general, nu fost percepută ca teren al atacurilor la persoană;
- poanta exploatează, într-adevăr, piste oarecum bătătorite, nu mi se pare antologică, sau excepțională, dar cred că este corect construită și eu spun că este bună;
- expunerea temei și pregătirea poantei sunt foarte bune;
- prozodia, limbajul, ortografia nu au probleme, în opinia mea.
2. Despre disputa dintre cei doi:
- este, în mod evident, un caz de reacție disproporționată, în sensul că, cel puțin până acum, Ioan Jorj a fost prea dur în răspunsurile sale;
- problema cea mai importantă, însă, este cea a victimelor colaterale din acest război (Elis Râpeanu, Mihai Sălcuțanu, conducerea UER, Ion Cojocaru și alții, ca să nu mai spun că, poate nici maestrului Nicolae Nicolae nu i-ar pica prea bine confesiunile lui Ioan Jorz din această pagină.
Cam atât, să lăsăm și pe alții
Cornel Rodean
Pe textul:
„Ioan Jorz și epigrama" de ioan toderascu
Mulțumesc pentru informație, nu știam despre ce este vorba, deoarece în perioada postării acelui text probabil nu prea am intrat pe \"Agonia\". Am accesat acum și pagina cu revista respectivă. Nu o să comentez aici despre proiectul respectiv, deoarece nu ar fi corect față de inițiatorii acestuia, dar faptul că cineva s-a gândit la așa ceva este cel puțin foarte interesant și, cred că și inedit (sper că și benefic pentru societatea românească de astăzi, pentru cultura națională de acum și din anii următori).
Cornel
Pe textul:
„Din Eminescu... (4)" de Rodean Stefan-Cornel
Te rog să faci următoarele corecturi:
- la titlu: 2010, în loc de 2009;
- la anunț, în ultimul rând, \"ce\" în loc de \"ca\";
- la adresa doamnei Elis Râpeanu, ap. 38, în loc de 33.
Succes tuturor!
Cornel
Pe textul:
„Concursul Național de Epigramă \"Mircea Trifu\"- Ediția a V-a, București, 2010" de Vali Slavu
Trecerea ta mă onorează, ca de obicei, mă bucur că unul din scopurile acestei compilații a fost atins și ai hotărăt să reiei lecturile din Eminescu. În ceea ce privește partea a doua a comentariului tău, aceea cu Eminescu redactor, sincer să fiu, nu prea am înțeles la ce te referi, dar dacă nu are prea mare importanță, te rog nu te mai obosi.
Nelu,
Nu mă supără observația ta, din contră, mă bucur atunci când primesc sugestii și critici constructive, dar îmi pare rău că ți-am produs un disconfort prin folosirea apelativelor \"Poetul Nepereche\" și \"Poetul Național\". Mă gândesc să reformulez acea notă explicativă pentru următoarele episoade și să elimin apelativele respective. În același timp, mi-a venit ideea ca, de acum înainte, așa cum foarte mulți poeți își permit să scrie toate numele de persoane și de localități fără majuscule, eu, invers, de câte ori voi aminti de Eminescu, să scriu totul despre El cu majuscule (Poetul, Lui, Sa, El ș.a.m.d.).
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Din Eminescu... (4)" de Rodean Stefan-Cornel
Ai încercat găselnița cu \"străvezie dar plinuță\", dar, problema este că la un turmentat, sticla nu prea e mereu plinuță, din contră...
Apoi, de ce nu verifici ritmul înainte de postare? La versul al doilea, \"lumea\" sună cam nefiresc; soluție pe loc: \"- Și n-o spun eu, ci lumea spune -\".
Cornel
Pe textul:
„ Iubărețul turmentat" de Ruse Ion
Să ne spălăm, de-acord, dar eu propun
Nu doar pe mâini, cu apă și săpun,
Ci peste tot, cu-atât mai mult, cu cât
Noi suntem \"în rahat\" chiar pân\' la gât.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Să ne spălăm pe mâini!" de Ioan Jorz
Cu același respect,
Păi,dacă în titlu se vorbește de meditații particulare, acestea se aranjează de către părinți pentru copiii lor. Având în vedere faptul că persoana meditată a rămas \"în patru luni\", rezultă că a fost vorba de o fată, cel puțin așa am înțeles eu. Dar să-l lăsăm și pe colegul Ruse...
Cornel
Pe textul:
„ Eleva și preparatorul" de Ruse Ion
Cornel
Pe textul:
„ Eleva și preparatorul" de Ruse Ion
Cornel
Pe textul:
„Concurs Reghin" de nicolae bunduri
Am reușit să citesc ceva din ceea ce s-a postat în ultima săptămână și pot să spun că epigramele de mai sus mi-au plăcut din toate punctele de vedere. Felicitări! În ceea ce privește premierea ta, se pare că nivelul concursului a fost ridicat, după cum spunea Nae Bunduri, din moment ce nu ai fost clasificat printre primii; dar nici el (Nae Bunduri) nu a fost, deși am văzut că a trimis catrene foarte bune, așa că te poți mândri cu asta.
În altă ordine de idei, vezi că rimele \"neconvenționale\" gen \"tac să - taxă\" și \"spun că - muncă\", folosite de tine la două din epigramele de mai sus sunt văzute foarte diferit de maeștrii teoreticieni și practicieni ai epigramei. Unii sunt încântați de ele, alții le consideră de-a dreptul incorecte, nefirești; în aceste condiții, cred că trebuie evitate la concursuri, mai ales dacă nu îi cunoști foarte bine pe cei din juriu.
Doar atât, deocamdată.
Cornel
Pe textul:
„Ce-am trimis la Reghin" de Gârda Petru Ioan
Mai în glumă, mai în serios, mă bucur, de asemenea că și alți colegi (între care, în situația de față, Florian Abel) sunt atenți la finețurile din prozodie și sesizează mici greșeli, dar pentru că este vorba de un text premiat (pe cinstite, în opinia mea, foarte bun), iar eu nu prea am timp acum, nu mai spun și eu ce mi se pare că nu sună bine...
Ne mai citim, ne mai comentăm, cu cel mai mare respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Regine la Reghin" de Laurentiu Ghita
A, bine că mi-am amintit! Și, eu nu sunt chiar \"ne-bănățean\", din moment ce am trăit la Timișoara 10 ani din prima tinerețe, acolo mi-am început cariera, acolo mi-am cunoscut viitoarea soție, acolo m-am căsătorit și mi s-au născut cei doi copii. Am revenit cu acest comentariu, poate nu chiar despre text, pentru a-mi justifica oarecum rezervele din intervenția anterioară (rezervele asupra fenomenului, în general, nu asupra poeziei, care, repet este realizată cu multă măiestrie, iar autorul are merite incontestabile).
Cu aceeași prețuire,
Cornel
Pe textul:
„Întâmplare dîntr-un sat" de Sorin Olariu
Cât privește textul de mai sus, el se vrea un catren umoristic, din câte am înțeles eu și, pentru că suntem la \"Atelier\", îmi permit să fac și cîteva observații critice referitoare la pregătirea și realizarea poantei:
- poate nu am înțeles eu bine, dar \"una și bună\" mi se pare de prisos, că de fapt poanta (atâta câtă este, cam constatativă) se termină până acolo;
- apoi, dacă zicem \"AHN\",ne gândim la virusul respectiv și atunci, \"una și bună pare un dezacord\" (dacă foloseam cuvântul gripă, era altceva).
Cornel Rodean
Pe textul:
„Așa se explică" de Neculai Dontu
De îmbunătățitMă bucur, de asemenea, că autorul folosește orice prilej pentru a-și aminti de tot ceea ce este ROMÂNESC.
Felicitări, maestre!
Cornel
Pe textul:
„Întâmplare dîntr-un sat" de Sorin Olariu
Felicitări pentru organizarea și desfășurarea în condiții excelente, în calitate de președinte al Asociației Epigramiștilor din Republica Moldova, a acestui festival! Mulțumim pentru informare, felicitări tuturor câștigătorilor (mă bucur că nu lipsesc, nici din lista de mai sus, colegi din cenaclul sibian și din cenaclul virtual al \"Agoniei\") și, îmi pare rău, îmi cer scuze și pe această cale că nu am putut fi prezent acolo.
Cornel
Pe textul:
„Premiile Festivalului Național de epigramă „Donici, cuib de-nțelepciune”" de Ion Diviza
Vă mulțumesc (chiar dacă o fac cu o oarecare întârziere) pentru menționarea numelui meu și pentru citarea unei epigrame din cele trimise și... îmi pare nespus de rău că nu am putut onora invitația de a fi prezent la Chișinău, ocazie cu care poate aș mai fi cunoscut un agonist (adică pe dumneavoastră) și altfel decât prin internet.
Nelu Gârda, mă bucur că ți-a plăcut epigrama citată, mulțumesc pentru aprecieri.
Felicitări tuturor premianților!
Cornel
Pe textul:
„Festivalul Național de Epigramă \"Donici, cuib de-nțelepciune\"" de Mihai Cucereavii
Recomandat- au fost două recitaluri de epigramă, unul joi seara (pe teme libere), cu un public destul de numeros, care a reacționat foarte bine la ceea ce s-a prezentat și altul vineri dimineața (pe temele din concurs, dar și pe alte teme);
- recitalurile au fost susținute de cei nominalizați mai sus, la care s-au adăugat câțiva umoriști de pe plan local;
- în toate alocuțiunile rostite de președintele juriului și de organizatori s-a menționat că Vali Slavu este invitată specială a acestui festival; în această idee, într-un interviu acordat presei locale (Curierul de Vâlcea din 27 oct. a.c.), Nichi Ursei spunea în calitate de organizator: \"Ne-am propus, de asemenea, ca la fiecare ediție să promovăm un real talent, care din motive obscure nu a putut fi promovat și remarcat pe plan național. Anul acesta, în centrul atenției va fi Vali Slavu din Aninoasa\";
- și, pentru mine, pe lângă bucuria revederii unor prieteni și colaboratori mai vechi, a fost și plăcerea cunoașterii \"față în față\" a încă unui agonist; bineînțeles, este vorba de Vali Slavu!
Felicitări, Vali, pentru modul în care ai debutat în lumea festivalurilor organizate sub egida U.E.R.!
Cornel
Pe textul:
„Premiile Festivalului Național de Satiră și Umor «Povestea vorbei»- Rm. Vâlcea" de Vali Slavu
Zice Florian: \"Mă mir că nu s-a sesizat din oficiu Cornel în legătură cu aritmia de la ultimul vers.\"
Răspund eu: Ba eu m-am sesizat în legătură cu aritmia de la acest vers (apropo de accentuarea nefirească a lui \"Între\"), de la prima citire, dar nu am vrut să mai sesizez și pe alții.
Dar îl întreb eu pe Florian: Tu de ce nu ai sesizat, dacă tot ai adus vorba, că și la versul al treilea este o aritmie, asemănătoare, tot la cuvântul de început (accentuare nefirească la \"Este\")?
Nelu, în legătură cu explicațiile pe care le-aș putea da eu, zic foarte pe scurt: Bine ar fi \"să se poată\" cât mai puține..., iar faptul că în unele comentarii, ca dovadă de îngăduință față de unele greșeli spun că \"am văzut că se poartă și la case mai mari\", nu înseamnă că sunt de acord, sau că sunt unanim acceptate asemenea încălcări ale regulilor...
Doar atât, decamdată, că, citându-l din nou pe Florian, \"am timpul făcut franjuri\".
Cu mare prietenie pentru toți,
Cornel
Pe textul:
„Scrutin prezidențial democratic" de Gârda Petru Ioan
Nu-mi place să neglijez observațiile colegilor și îți răspund, chiar dacă o fac puțin mai târziu. De acord cu părerea ta referitoare la alte variante de exploatare a poantei de la prima epigramă. De acord, de asemenea că problema virgulei, sesizată și de Nelu Gârda, mai poate fi discutată. Nu sunt de acord că, la epigrama a doua, primul vers \"cumva anihilează poanta\". Faptul că se vorbește, de la bun început, de niște sărmani rămași pe drumuri nu face decât să expună primul aspect al situației, care devine \"paradox\" de abia în ultimele două silabe ale catrenului. Practic, poanta nu se anticipează, ea se realizează doar la sfârșit, prin exploatarea jocului de cuvinte \"pe drumuri\" (în sens de fără adăpost) - \"pe drum\" (cu sensul de \"gata de a se naște\"), joc de cuvinte care ascunde o situație reală, transformată în paradox prin acceastă epigramă.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru lecturarea atentă.
Cornel
Pe textul:
„De la Vâlcea..." de Rodean Stefan-Cornel
Dacă un om ca mine, recunoscut pentru calm, răbdare, bunătate, înțelegere, care de cele mai multe ori \"lasă de la el\", sau \"întoarce și celălalt obraz\" (nu mă laud, că acestea nu sunt calități) a ajuns să scrie epigrame \"violente\", înseamnă că, într-adevăr, cu drumurile noastre (în toate înțelesurile) este o mare problemă, iar pe de altă parte, în țara asta nu se mai poate trăi de cei care vorbesc de rău și nu-și văd bârna din ochi. Deci, nu eu sunt de vină, ci temele stabilite. Oricum, nu reprezint un pericol, deoarece se spune că unde dă epigramistul, crește.
Referitor la întrebarea cu virgula, răspunsul simplu ar fi că am dorit ca cititorul să se oprească puțin după acel \"dar\". Răspunsul mai dezvoltat, ar porni de la deosebirile dintre limbajul \"oficial\" (mai ales cel folosit în activitatea legislativă, în cea administrativă, în drept și în diplomație) și cel folosit de creatorii de literatură; cred că ai înțeles cam pe unde vreau să ajung.
Mulțumesc pentru atenția acordată.
Cornel
Pe textul:
„De la Vâlcea..." de Rodean Stefan-Cornel
