Rodean Stefan-Cornel

Nae,
Îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru sugestie. Ai dreptate, o să revin peste toate aceste \"pastile\" ale mele și o să le fac mai concise, inclusiv pe cea exemplificată de tine în grupajul de mai sus.
Cât privește sfatul de a nu uita că sunt epigramist, îl urmez, cu siguranță. Adică citesc mult în domeniu, studiez, particip la dezbaterile de pe site, comentez epigramele de aici, îmi spun părerea la \"Atelier\", particip la anumite schimburi de replici, scriu epigrame, particip la aproape toate concursurile... plus cât am de lucru pe această linie în cenaclul de la Sibiu, cu revista și cu atâtea altele... dar, chiar dacă mai încerc să scriu și altceva, nu neglijez epigrama. În schimb, pe de o parte, încerc să mențin un echilibru în toate (inclusiv activitatea pe site) iar pe de altă parte, susțin că pentru a putea scrie epigrame bune, trebuie să-ți \"antrenezi abilitățile\" prin diverse metode, inclusiv prin astfel de \"ghidușii lingvistice\", din care am postat mai multe episoade, sub diferite generice...
Dacă sfatul tău a fost și un reproș, mi-l însușesc și sub această formă.
Nelu, n-am prea înțeles care \"amândoi\", că era doar un singur comentariu. Dar, oricum, orice trecere a ta mă bucură și mă onorează.
Vă mulțumesc amândurora pentru trecere și comentarii.
Cornel

Vă mulțumesc pentru amabilitatea și promptitudinea dovedite și de această dată.
Cornel

Întreb aici, la acest text, că nu am altă posibilitate și, oricum, întrebarea mea este în strânsă legătură cu textul de mai sus, postat de mine acum mai bine de un an și jumătate:
Am trecut pe la \"Atelier\" și am găsit o poezie la care comentariile erau oprite (de fapt nici nu începuseră); am căutat textul anterior al aceluiași autor (Miclăuș Silvestru) și... surpriză, nici aici nu puteam să comentez, din același motiv. Păi, atunci, noi, ceilalți cum putem să ne spunem părerea și să ajutăm la îmbunătățirea textului (așa cum ni se cere prin regulile site-ului)?
Propun o măsură de bun simț: în această situație, textul să fie trecut doar la pagina de autor, să nu mai piardă atâția timpul, ca mine...
Cornel Rodean

Îmi pare foarte rău, dar, în opinia mea, catrenele de mai sus, nu pot fi numite epigrame (sau definiții epigramatice), deoarece nu au elementul cel mai important pentru a fi încadrate aici, adică nu au poantă.
Primele două catrene sunt doar constatări simple, făcute în versuri cu o prozodie bună, iar al treilea, pe lângă faptul că nu are poantă (exprimă un simplu deziderat) are și prozodia deficitară (\"demnitate\" nu rimează cu \"deoparte\").
Cornel Rodean

Domnule Gongu,
Mi-a plăcut poezia de mai sus, atât ca mesaj (interesant cum, într-o rostire nostalgică, aș zice eu, acest poem transmite speranța), cât și ca stil (nu știu ce să evidențiez, dar sunt multe figuri de stil frumoase), dar mai ales ca prozodie (atenție, însă, că față de metrica generală, în care după 3 picioare și jumătate în iambi, este cezură, la versul 2 din ultima strofă, mergeți cu ritmul iambic, până la capăt fără cezură, ceea ce-l face să sune altfel decât ne-am obișnuit până atunci; de fapt se și vede că față de versul cu care rimează, are o silabă mai puțin).
Părerea mea este că, întâi trebuie să corectați cele câteva greșeli de tastare, apoi, să vedem ce vor spune editorii...
Dar, să vă spun, pe scurt, unde sunt cuvinte scrise greșit (fără a vă explica greșelile): lumânăriâ, Neândrăzneli, noă, u, le\'numeri.
Succes!
Am onoarea să vă salut!
Cornel Rodean

Nelu,
Eu am citit acest text (doar dupa afișarea rezultatelor), am mai citit câteva (nu pe toate, recunosc) și spun sincer, mi-a plăcut mai mult decât altele. În primul rând mi-a plăcut pentru că ai încercat o proză de ficțiune (sper să nu greșesc), ceea ce, să recunoaștem, este mai greu decât sa-ti povestești viața, să relatezi o întâmplare trăită, sau să evoci un eveniment, fapte și personaje reale. Să nu se înțeleagă cumva că subestimez creațiile din această a doua categorie, care dacă sunt realizate cu sensibilitate și talent, pot fi adevărate bijuterii. Finalul, mai ales explicația cu bunul simț, mi-a plăcut în mod deosebit.
Cornel

Domnule Someșanu,
Am citit acest poem, mi-au plăcut unele metafore, pe altele nu le-am înțeles, dar ceea ce vreau să spun mai pe larg este că mi s-a părut interesantă prozodia acestor versuri, care curg destul de bine, în opinia mea. Am observat că multe versuri sunt cu măsura de 14 silabe, în ritmul iambic, cu cezura exact la jumătatea lor, după 3 picioare și jumătate. Eu mi-am permis (fără un efort prea mare) ca păstrând ideile și cuvintele dumneavoastră, să le aduc pe toate la această metrică. O variantă rezultată este mai jos; ea cuprinde modificări la 8 din cele 16 versuri inițiale. Bineînțeles că nu trebuie neapărat să adoptați varianta aceasta, dar, fiind la atelier, am încercat să îmbunătățesc puțin textul, acolo unde pot. Sper că, din grabă, nu am făcut alte greșeli; dar, fiind la atelier, mai putem lucra pe el.


Știu, turnurile nopții spre lună se înclină
Și pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.

Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nădejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.

Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?

Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.

Cornel Rodean

Interesant cum, autoarea folosește una dintre cele mai puternice arme ale sale (dialogul), pentru a crea un umor cu totul altfel decât cel cu care ne-a obișnuit până acum. Nu mai este ca efect acel râs debordant, triumfător și corector, este, aș zice eu, un surâs cu semnificații principale: îngăduința și duioșia.
Felicitări! Aștept urmarea!
Cornel

Vali,
Să mai spun că acest text este foarte bun și să încerc a demonstra asta, nu are rost, deoarece au făcut-o alții mai pricepuți ca mine din juriu, care au hotărât că este cel mai bun.
Să las și eu aici o steluță galbenă, iar nu are rost, deoarece are deja una mai valoroasă, iar același juriu, de care vorbeam anterior, deja a \"înstelat\" textul, prin aprecierile făcute.
Așa că, nu-mi rămâne decât să spun \"Felicitări!\".
Și totuși, mai spun ceva:
Am marea satisfacție să constat că, pe acest site, o temă majoră, cum ar fi jertfa pentru patrie a unui om simplu, tratată cu emoție și într-un limbaj și cu mijloace artistice relativ simple (nu simpliste) încă nu este considerată depășită...
Cornel

Se înmulțește, dar se și împarte

Se și \"împarte\" câteodată,
Dar foarte rar în mod \"egal\"
(Că-i un \"raport\" sentimental):
Atunci când nu e \"rezolvată\"...

Cornel

Floriane, am ajuns și eu și, la fel ca ceilalți de până acum, m-am amuzat copios și am admirat ce poate să-ți treacă prin cap; bineînțeles că, pentru așa ceva trebuie să ai și cap, iar tu ai!
Remarc, în prima parte, logica perfectă, acuratețea demonstrațiilor și a susținerilor pentru niște acțiuni, de fapt... aiurea (așa cum sunt multe din cele ce se petrec în societatea noastră). Se subînțelege că nu se putea realiza umor din aceste \"știri\", fără un limbaj adecvat, fără stăpânirea la perfecție a dedesubturilor limbii române.
Sincer, ca de obicei, spun că aș fi preferat ca acest episod să se rezume doar la prima parte, aceea de proză, iar pamfletul despre Păunescu să fie postat separat, chiar dacă se leagă de \"știri\" prin problema \"miriapodului cu un singur picior\". Spun aceasta din două motive: unul obiectiv (sunt, totuși două texte, diferite prin genurile și speciile pe care le reprezintă, dar și prin mijloacele artistice folosite) și unul subiectiv (deși recunosc faptul că și partea a doua este foarte bine realizată, mie nu mi-a plăcut la fel de mult, nu mai dezvolt de ce, am spus că sunt motive subiective...).
Ești tare, mai așteptăm!
Cornel

nu \"Dialoguri și replici\"

Vali,
După cum apare comentariul tău de la ora 23.04, rezultă că mi te adresezi mie în chestiunea duelurilor și a replicilor, deși problema a fost ridicată, în comentariul său de la ora 22,15, de către Ioan Jorz. Nu că nu aș fi de acord cu el (chiar sunt, în principiu), dar să nu se supere omul...
Îmi exprim și eu unele opinii despre problema supusă dezbaterii (despre duelul de pe site, în general, nu despre duelul de la textul de mai sus).
Problema este că, datorită puternicului caracter interactiv al site-ului, este foarte greu ca aici să se desfășoare un duel în adevăratul sens al cuvântului (deși s-ar putea, totuși, dar asta ar însemna ca atunci când se înfiripează un duel, ceilalți să nu mai intervină, să nu mai provoace alte dueluri până se termină cel în curs). În mod normal, duelul se poartă între doi epigramiști, dar aici, pe site, se ajunge ca unul să dueleze cu toți, sau toți cu toți. Ce se poate face însă, fără prea mare greutate este să se păstreze tema inițială, nu să se plece de la \"coada vacii\" și să se ajungă la \"ștampila primăriei\". De asemenea, se poate, dacă vrem, să postăm ca replici \"provocatoare\" catrene cu poantă, nu comentarii versificate. Se poate, de asemenea, ca atunci când competitorii au \"deraiat\" prea tare, sau când totul a devenit doar o vorbărie, gazda să dea semnalul de încetare a ostilităților, sau, cel puțin să nu mai încurajeze, prin răspunsurile sale, continuarea acestora. Cam așa văd eu chestiunea.
Cornel

Vali,
Sincer, cu riscul de a fi nesuferit (mi se pare că tu folosești des aceste cuvinte), deși evit să fiu prea dur, spun că mie mi se pare slab catrenul de mai sus. În primul rând, poanta este cam naivă, chiar dacă pornește de la multiplele înțelesuri ale \"datului în cap\" (la propriu, apoi cu sensul de \"exact\" și cu sensul de \"în minte\"). Spun că este naivă, în primul rând, deoarece pleacă de la un motiv \"tras de păr\", acela cu calcului greutății unui crap (de ce tocmai crap, probabil pentru rimă). Apoi, jocul de cuvinte, în sine, mi se pare facil, fără o acoperire serioasă în realitatea înconjurătoare și în tema tratată. De asemenea, după primele două versuri, după cum ai expus tema, ar trebui să ne oprim, deci eu nu cred că este bună virgula aceea; în schimb, poate ar trebui una după al treilea vers... în fine... mie nu-mi prea place! Eu sunt convins că poți crea epigrame mult, mult mai bune și de aceea mi-am spus părerea la acest text.
Succes în continuare!
Cornel

Ai dreptate Floriane, în ceea ce ai spus. Referitor la întrebarea ta:
Eu, când am început aceste \"potriveli\" (compilații, \"ghidușii\") am făcut-o mai mult pentru mine, din plăcere, apoi am crezut că efortul meu (foarte mare, chiar dacă făcut cu plăcere) poate fi de folos și altora, am început să întreb în stânga și în dreapta, persoane foarte avizate, dacă nu cumva greșesc cu ceva, am fost încurajat, le-am publicat, am avut numai reacții pozitive pâna acum, dar am zis că nu este rău să \"sondez piața\" și pe \"Agonia\", că aici oamenii sunt mai sinceri și de mai multe categorii, să văd dacă are rost să continui cu astfel de proiecte. Nu știu cine ar fi putut să critice ideea aceste texte, că tocmai de aia le-am postat, să văd...
Nae Bunduri, am uitat să-ți răspund la întrebare; dacă mai citești aceste comentarii, să știi că domnul Păsărin a avut un rol foarte mare în încurajarea mea și a aprobat publicarea unor asemenea \"întrebări și răspunsuri\", acum câțiva ani, în \"Rebus bis\".
Florian, mulțumesc pentru trecere și pentru comentariu.
Cornel

Mulțumesc Nae pentru aprecieri! Contează, nu pentru satisfacerea unor orgolii (care, la mine, cred că știi, nu prea sunt, sau nu sunt prea mari), ci mai mult pentru lămurirea mea cu privire la receptarea rezultatului acestor strădanii. Mai explicit, sincer să fiu, îmi era teamă ca nu cumva cineva să mă învinuiască, afirmând că îmi bat joc de un simbol național. Dar, deja, am multe semnale pozitive, la care se adaugă, în mod onorant, și al tău.
Cornel

Colindă prin întreaga țară,
Ca magii îndrumați de stea,
O caravană literară
Și latră...criticii la ea.
N.Bun

Criticii - e clar,
știu toți literații -
latră tare, dar
mușcă doar confrații.

Cornel

Eugenia,
Mulțumesc mult pentru promptitudine și scuze că nu am căutat mai bine înainte de a întreba; da, am găsit și este mult mai bine acum.
Cornel

Vă rog frumos, cine știe de ce nu-mi mai apare facilitatea \"Cele mai noi comentarii din atelier\"? Acum dacă accesez \"Atelier\", cum făceam înainte, îmi apar mai multe texte de aici, dar nu îmi mai apare o listă separată a comentariilor, care, mie mi se părea foarte utilă. Nu știu dacă are importanță, dar spun că folosesc Mozilla Firefox.
Cornel Rodean

Emile,
Bănuiesc faptul că în acest catren ai vrut să realizezi o poantă bazându-te pe dublul înțeles al cuvântului \"vie\". Din câte știu eu, în general, în astfel de cazuri, cititorul, datorită modului cum se face expunerea temei se gândește la un sens al cuvântului și... surpriză, în ultimul vers descoperă că, de fapt, autorul se gândea la un cu totul alt sens. Da, dar acest polisemantism trebuie să fie \"acoperit\" de realitate în contextul respectiv, adică ambele ipostaze în care se folosește cuvântul în catren trebuie să fie veridice. În cazul de față, nu prea este cazul (bunica face struguri?). Să recunoaștem, însă că asemenea glumițe (unii le categorisesc ca fiind tot un fel de bancuri seci) se mai folosesc în umorul oral, dar la epigrame, în opinia mea, nu merg. Nici paralela între pomi și bunică nu mi se pare prea reușită, nici primul vers (de ce \"cu mândrie?). Totuși, nu dispera, timp este, subiecte se mai găsesc...
Spor la treabă și inspirație!
Cornel
Cornel