Rodean Stefan-Cornel

Floriane, ești un mare filozof! Ai dreptate că viața este o fabulă în sine, dar din păcate (sau din fericire?!), de cele mai multe ori, dacă ne referim la viața unui om (nu la viață în general) morala fabulei se înțelege doar de către urmași, după ce individul respectiv a încheiat toate conturile pe lumea asta...
Referitor la "strident de colorat" nici mie parcă nu mi-a sunat prea bine (deși înțelesul lui "strident" referitor la culori este "bătător la ochi", iar "bătător la ochi de colorat" parcă este în regulă. O să caut ceva, tot cu sensul de "strident" (nu "extrem") deoarece papagalul este invocat (apropo de comportamentul uman) mai ales în două ipostaze ("repetă ca un papagal", sau "este îmbrăcat ca un papagal", adică având haine strident colorate). Mulțumesc pentru lectura atentă, mi-ai fost de folos cu "cârcotcodăceala" ta.
Cornel

Vali,
Ba eu cred că respectă o anumită structură (dar una impusă de mine). Adică, introducerea și încheierea sunt sub formă de catrene (identice ca formă), iar cuprinsul este o narațiune versificată, cu rime împerecheate, în ritm iambic și cu măsura versurilor variabilă (pentru a face exprimarea cât mai concisă și pentru a imprima un ritm interior mai alert). Referitor la al doilea aspect din comentariul tău, încep să cred că orice ai încerca ți-ar reuși.
Nea Mitru,
Ai mare dreptate!
Laurone,
Ideea ta nu este de lepădat, poate o exploatezi cumva, serios vorbesc!
Dane,
Ai dreptate (ca de cele mai multe ori); ca o paranteză, apropo de niște "rezultate" de care vorbeai, nu am trimis această fabulă la concursul de la Chișinău.
Mulțumesc tuturor pentru lectura atentă și pentru aprecieri.
Cornel

Multe tâlcuri în aceste catrene, prefigurându-se deja pentru autorul de mai sus un stil aforistic, axat pe tema majore, cu exploatarea (sau construirea) inedită a unor paradoxuri. Cel mai mult mi-a plăcut prima (nu mai spun de ce, ca să nu mă repet; am comentat pe larg această epigramă în vara aceasta, când a mai fost postată). Apoi, s-a făcut în România mult haz și haz de necaz apropo de jumătatea goală a paharului, dar o asemenea abordare, ca cea din epigrama "Optimism" nu am mai întâlnit; cred că se potrivește perfect situației actuale (păi, când întrega viață este așa cum este, cum să fie doar jumătate din pahar altceva decât nimic?)
Cea cu granița, pare la prima citire "ușurică", dar și aici văd tâlcuri...
Nu agreez (nu numai eu) epigrame construite "în stil banc", așa cum este cea cu Barak. Ultima are o poantă sub nivelul general al grupajului și al autorului, în general.
Floriane, chiar nu înțeleg de ce te încăpățânezi să scrii "sânt", în condițiile în care țe-au atenționat mai mulți comentatori, de mai multe ori. Sau, este cumva vreo poantă? Acesta este protestul tău față de cele mai recente reguli din ortografia limbii române?
Felicitări pentru premiu!
Cornel

Le-am citit pe toate trei și pot spune că mi-au plăcut, mai ales cele cu taurul și cu porcul.
Interesant mi s-a părut faptul că, în timp ce la "taur" și la "cocoș", morala este explicită și, în plus are și poantă, la cea de față (cu porcul), practic morala nici nu este enunțată explicit și nici nu se subînțelege la sfârșitul poeziei. Practic, în ultima strofă ni se prezintă (aluziv, în stil umoristic) o realitate din care fiecare cititor trage câte concluzii (și câte "morale") vrea și poate, funcție de tipurile de personaje (reale) pe care și le imaginează...
Felicitări pentru premiu, pentru mine e clar că ești bun și la fabule!
Cornel

Dane, mie mi-a plăcut mai mult prima.
Referitor la aprecierea ta că
"O altă problemă e că am încercat să păstrez prozodia originală, care nu prea respectă rigorile de azi." îmi exprim și eu opinia:
- fabula nu este o poezie cu formă fixă, deci, în opinia mea, nu are rigori în privința formei și (parțial) a prozodiei;
- fabula poate avea prozodia incompletă, adică poate avea doar rimă (se mai vorbește în acest caz și de proză rimată), poate avea rimă și ritm, cu măsura variabilă a versurilor (referitor la ultimul aspect al acestui alineat, se obișnuiește chiar ca, pentru a face alegoria mai alertă, să se alterneze versurile scurte, sau foarte scurte cu cele mai lungi;
- într-adevăr, fabula prin definiție are caracter moralizator (de aceea unii teoreticieni o încadrează în genul didactic, separat de liric, epic și dramatic) și ai mare dreptate când spui că umoriștii încearcă să îi dea formă unoristică, de surpriză (așa cum au adaptat și sonetul sau rondelul), dar cred că ție ți se potrivește și fabula cu morala clasică și cea cu morala-poantă surpriză; felicitări deci pentru că ai încercat și acest fel de scriere.
Cornel

În prima zi după ce ați postat ultimele comentarii, pur și simplu nu le-am văzut (probabil au și fost afișate mai târziu, din cauza nivelului vostru de acces și nici robotul nu m-a anunțat de comentariile respective). Apoi, câteva zile am avut probleme tehnice cu calculatorul și cu serviciile de internet. De abia acum le văd, vă mulțumesc pentru ele, dar doar atât, că trebuie să mă despart de calculator peste câteva minute și am de răspuns și la e-mailuri....
Numai bine!
Cornel

Mulțumesc pentru aprecieri și pentru replici, dar fiindcă te cam repeți cu poanta dificultății citirii și, în plus, folosești exprimarea "catrenul infinitului", zic:

De ciudă că te-am obosit
Cu-o exprimare prea savantă,
Văd că îmi scrii la infinit
Aceeași foarte slabă poantă.

Numai bine, ne mai citim (dar doar spre seară).
Cornel

...care dovedește, printre altele, pasiune și pricepere.
Sunt, însă și mici greșeli, din cauza grabei:
- din câte știu eu, nu "Petru Gicea", ci "Petre Gigea" (la lista premiilor)
- denumirea clubului organizator este scrisă de două ori "Clubul Umoriștilor Vâlceni" și o dată "Clubul Umoriștilor vâlceni" (la lista juriului);
- inconsecvență la modul de prezentare a numelor membrilor juriului (la primii patru cu prenumele înaintea numelui, iar la al cincilea invers).
Se pot corecta ușor și merită, zic eu.
Mulțumim, Vali!
Cornel

Nu înțeleg pentru ce să mă scuz. Mai citiți o dată comentariile mele și o să vedeți că eu am afirmat că acel cuvânt buclucaș ("uiagă") nu este trecut în DEX și în DOOM; nu m-am referit la alte dicționare, care nu au caracter normativ (în cele online, oricum nu am încredere). Să revenim, deci: am în față DEX și la pag. 1130, după "UI - interjecție", urmează "UIDEO" - interjecție",ceea ce înseamnă că UIAGÃ lipsește, deci nu am afirmat ceva despre care nu am habar.
Pe de altă parte, eu doar am răspuns unei întrebări puse de autor, la insistența acestuia (mă întreba care este părerea mea cu privire la direcționarea catrenului spre atelier), iar iritarea dumneavoastră mi se pare nefirească (și, să mai știți că nu eu sunt cauza supărărilor dumneavoastră pe acest site)...
Oricum, mie îmi place combativitatea dumneavoastră, vă apreciez și calitățile pe care am văzut că le aveți și vă doresc succes în continuare.
Numai bine!
Cornel Rodean

Eu nu am calitatea să dau sentințe, nu dețin niciun adevăr și nici nu hotărăsc nimic pe acest site, îmi spun doar părerea, încercând să argumentez, după cât mă pricep. În aceeași idee, nu întâmplător am dat titlul comentariului anterior "De discutat" ci tocmai pentru că, parcă aș fi așteptat și alte păreri...
În mod evident, varianta a doua (cea din comentariul de la ora 13.57) este mai slăbuță decât prima din multe punctele de vedere, adică atât ca poantă, cât și ca prozodie sau construcție gramaticală (ultimul vers nu merge nicicum, nici cu erata menționată aici și nici postat altfel, în celălat text al dumitale).
Motivele pentru care acest catren a fost direcționat la atelier le bănuiesc doar:
- cuvântul "uiagă", inexistent în DEX sau în DOOM, nici măcar ca regionalism, cunoscut doar de o parte a populației (știu, de când locuiam la Timișoara că acolo sticla de băutură era denumită așa); se poate repara înlocuindu-l cu "sticlă", dar și cu alte modificări pentru a menține ritmul;
- repetiția lui "Și" (pe care am explicat-o în comentariul anterioar); am arătat și cum se poate corecta;
- probabil și chestiunile legate de persoane cu dizabilități, despre care de asemenea am discutat.
Repet, bănuiesc doar.
Cred că am răspuns problemelor pe care mi le-ai pus.
Oricum, și cu ocazia lecturării catrenului discutat, am văzut că mintea îți merge către idei interesante și nici cu prozodia nu mai ai probleme prea mari, ceea ce eu spun că este foarte bine.
Sănătate și succes!
Cornel

Interesant acest catren, cu câte o poantă (de același tip) în fiecare vers.
De asemenea, nu mi se pare de neglijat (dar nici grozav) umorul negru rezultat din agresiunea care provoacă "răni" și "afecțiuni" mai mult de natură materială...
Dar... problema este că se amestecă două necazuri mai mici (la dantură și la păr) cu două infirmități destul de grave (la ochi și la picior). Aici este problema, în opinia mea; adică, putem face haz de necaz de aceste infirmități (mă refer doar la cele două, de care spuneam că sunt grave)?
Construcția mi se pare bună, deși la al doilea vers aș fi scris "În ochiul...", nu "Și-n ochiul", deoarece înșiruirea continuă în versul următor și abia când se termină, în versul patru este nevoie de "Și" (oricum, trebuia eliminată repețiția "Și").
Prozodia spun că este bună, dar era mai bună dacă se reușea scurtarea, măcar puțin, a versurilor.
Inițial aveam de gând să dau o replică versificată, să nu "fac teorie", dar zic, totuși, că e mai bine așa...
Oricum, interesant!
Cornel

Într-o lume de coș... mare,
Ãia care saltă prețul,
Cu nesațul unor fiare,
Ne tot mușcă... fondulețul.
(Ica)

În toată măgăria asta,
Că ei ne mușcă nu e totul:
Cu mult mai mare e năpasta
Când și noi, proștii, punem botul...

Cornel

Da, cred că ai dreptate cu tagul html, mulțumesc. Cu celelalte, nu mai discut...
Cornel

Nu știu de ce nu a apărut comentariul complet.
Catrenul de răspuns lui Nea Mitru era:

Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost),
Că nu mă-mbăt cu apă rece.
Cornel

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri!
Nelu Gârda, mi-au plăcut întotdeauna și îmi plac, în continuare, întrebările deștepte și încerc să dau și eu un răspuns, cât de cât... citând cuvintele unui bun prieten (care se semnează și el pe această pagină), chiar dacă, paradoxal, astfel îl contrazic. Deci, răspunsul meu este: "Aici este condensată ideea întregii poezii" (nu unde spune el). Binînțeles că prietenii, epigramiștii, cei care au primit, la fel ca mine, nenumărate scrisori deschise, atacuri, contraatacuri, replici și contrareplici ș.a.m.d. știu de ce...
Dane, păi, eu credeam că versurile relativ scurte sunt de laudă la o poezie umoristică (și, când mă gândesc cât m-am chinuit să trec de la prima variantă, cu versuri de 9 silabe la cea actuală cu versurile de 7-8)! Referitor la locul unde este condensată ideea întregii poezii, ai dreptate, dar mai glumim (oricum, punctele acelea de suspensie, la care făcea referire Nelu, mi s-au părut și ele importante).
Domnule Păcală, vă mulțumesc pentru popas și pentru catrenul laudativ, la care, din respect pentru Maestrul Păstorel nici nu îndrăznesc să mai dau vreo replică versificată (deși ar fi foarte multe piste).
Nea Mitru,
Maestre, văd, ai luat aminte:
Chiar de bei și apă plată,
Te amețește câte-odată
...Beția de cuvinte.
(Mitru.)

Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost)
Că nu .
Cornel

...foarte interesantă ideea (cred că și originală), iar poezia curge foarte bine, din câte îmi dau eu seama!
Mi-a plăcut de asemenea faptul că ai urmărit nu doar forma sonetului din punctul de vedere al structurii pe strofe, al rimelor și al ritmului ci și că ai respectat una dintre caracteristicile de bază ale unei astfel de creații, aceea ca ultimul vers să reprezinte o sentință.
Sincer să fiu, la începutul părții a doua (după catrene) și eu am fost puțin derutat (am înțeles ce se vrea abia după a treia citire) și cred că de vină au fost, pe de o parte cele două puncte (care sunt în plus, în opinia mea) iar pe de altă parte cuvântul "Spunând" (mai potrivit pentru ceea ce urmează ar fi fost ceva în genul "ghicind").
Felicitări pentru idee și pentru curajul de a o rezolva într-un sonet!
Cornel

Mulțumesc pentru lectură și pentru observații.
Sănătate!
Cornel

Din câte pot să înțeleg,
Eu cred că ești un bun coleg,
Dar la epigramiști, să știi,
Ești domn atunci când nu mai scrii...

Cornel

Ca să fiu și eu în ton,
Iată, spun:
Tot ce scriem e-un balon
De săpun...

Cornel

Dane,
Să nu mai spui că uneori ești comod, că nu te mai crede nimeni! Păi, după acest adevărat maraton, să mai ai și răbdarea să scrii o cronică atât de amplă, nu este puțin deloc!
Felicitări pentru activitatea fructuoasă pe care o desfășori pe atâtea planuri, succes și colegilor de cenaclu, salutări și gazdei ultimei voastre reuniuni, lui Ion Ruse!
Dar, dacă tot ai amintit în prima parte de premiile concursului de la Iași, de ce nu le spui pe toate?
Cornel